3 definiții pentru bătătorire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bătătorire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: bătători] 1 Tasare. 2 Bătătură (6).
bătătorire s.f. Acțiunea de a (se) bătători și rezultatul ei. • pl. -i. /v. bătători.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bătăturire sf vz bătători[1]
- Definiția ar trebui să facă trimitere la bătătorire. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bătătorire
bătătorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bătăturire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |