17 definiții pentru bărbătesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.

bărbătesc, ~ească a [At: GCR I, 20/25 / E: bărbat + -esc] 1 Caracteristic bărbaților (1). 2 Care se referă la bărbați (1). 3 Care provine de la bărbați (1). 4 Care aparține bărbaților (1). 5 De bărbat (1). 6 Viril.

bărbătesc, -ească adj. 1 De bărbat, care aparține bărbaților, caracteristic bărbaților, privitor la bărbați. ◊ Parte bărbătească v. parte. 2 Care exprimă bărbăție; care este plin de energie, puternic, voinic, viril; curajos, viteaz. • pl. -ești. /bărbat + -esc.

BĂRBĂTESC adj. 1 De bărbat, al bărbaților: este o femeie... cu ceva ~ în voce și în față (BR.-VN.); croitor ~; haine bărbătești; vîrstă bărbătească, vîrsta omului între 25 și 40 de ani 2 Parte bărbătească, sex masculin; partea bărbătească a unui animal, bărbătușul unui animal 3 📖 Genul ~, genul masculin 4 Voinic, curagios: Îți chiamă ș’un cîne, Cel mai ~ Și cel mai frâțesc (ALECS.-P.).

BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc

BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. De bărbat, caracteristic bărbaților. Cămașă bărbătească. ▭ [Era] un inel bărbătesc, gravat cu inițialele I, S. DUMITRIU, F. 94. Parte bărbătească v. parte. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, viril. Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Am de împlinit, pentru întîiași dată în viață, o adevărată datorie bărbătească; voi s-o împlinesc bine. D. ZAMFIRESCU, R. 59. Fața lui tînără și bărbătească insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ Fig. Curajos, voinic. Îți cheamă ș-un cine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc. ALECSANDRI, P. P. 2.

BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie; viril; curajos, voinic. – Din bărbat1 + suf. -esc.

BĂRBĂTESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru bărbați; propriu bărbaților. Costum ~. 2) Care vădește bărbăție; în felul bărbaților. Faptă ~ească. /bărbat + suf. ~esc

bărbătesc a. 1. de sexul bărbaților; 2. viteaz,voinic: fă piept bărbătesc AL.

bărbătésc, -eáscă adj. De sexu bărbatuluĭ, masculin. Fig. vitejesc, viril.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbătesc adj. m., f. bărbătească; pl. m. și f. bărbătești

bărbătesc adj. m., f. bărbătească; pl. m. și f. bărbătești

bărbătesc adj. m., f. bărbătească; pl. m. și f. bărbătești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBĂTESC adj. 1. masculin, viril. (Caractere ~ești.) 2. v. masculin. 3. v. curajos.

BĂRBĂTESC adj. 1. masculin, viril. (Caractere ~.) 2. mascul, masculin. (Flori ~.) 3. curajos, viteaz, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bărbătescul 1. Joc* popular românesc, de bărbați, din Maramureș. Se joacă în formație de cerc în monom sau cu brațele prinse în lanț. Are ritm sincopat, mișcarea energică, cu pași tropotiți executați în continuă deplasare în sens invers rotirii acelor de ceasornic, combinații cu bătăi din palme și sărituri cu bătaia călcâielor în aer. 2. B. în jurul mesei, joc ritual, din ceremonialul nupțial, la primirea miresei în casa mirelui. Se joacă de către bărbați care ocolesc masa de trei ori în sensul rotirii acelor de ceasornic. În acest timp druștele (prietenele apropiate miresei) strigă versuri legate de eveniment și aruncă grâu peste ei.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

APARATUL GENITAL BĂRBĂTESC cântar, ciorchine, măsuri și greutăți.

Intrare: bărbătesc
bărbătesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbătesc
  • bărbătescul
  • bărbătescu‑
  • bărbătească
  • bărbăteasca
plural
  • bărbătești
  • bărbăteștii
  • bărbătești
  • bărbăteștile
genitiv-dativ singular
  • bărbătesc
  • bărbătescului
  • bărbătești
  • bărbăteștii
plural
  • bărbătești
  • bărbăteștilor
  • bărbătești
  • bărbăteștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbătesc, bărbăteascăadjectiv

  • 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: masculin
    • format_quote Cămașă bărbătească. DLRLC
    • format_quote [Era] un inel bărbătesc, gravat cu inițialele I, S. DUMITRIU, F. 94. DLRLC
  • 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: viril
    • format_quote Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. DLRLC
    • format_quote Am de împlinit, pentru întîiași dată în viață, o adevărată datorie bărbătească; voi s-o împlinesc bine. D. ZAMFIRESCU, R. 59. DLRLC
    • format_quote Fața lui tînără și bărbătească insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. DLRLC
    • 2.1. figurat Curajos, voinic. DLRLC
      • format_quote Îți cheamă ș-un cine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
etimologie:
  • Bărbat + sufix -esc. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.