bălmăjire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălmăji] 1 Încurcare a mai multor lucruri Si: amestecare, bălmăjit¹ (1). 2 Amețire a cuiva cu vorba Si: bălmăjit¹ (2). 3 Zăpăcire a cuiva prin vrăji sau farmece Si: bălmăjit¹ (3). 4 Vorbire fără rost Si: bălmăjit¹ (4). 5 Bombănire Si: bălmăjit¹ (5). 6 (Reg) Pierdere a energiei umane Si: bălmăjit¹ (6).

bălmăjíre s.f. (pop.; fam.) Faptul de a bălmăji. • pl. -i. și balmujíre s.f. /v. bălmăji.

balmujire sf vz bălmăjire

balmujíre s.f. v. bălmăjire.