4 definiții pentru bălbuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălbuit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bălbui] 1-2 (Reg) Bâlbâire.
bălbuit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: bălbui] (Reg) Bâlbâit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălbuit1 sn vz bâlbâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălbuit2, ~ă a vz bâlbâit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bălbuit
bălbuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)