12 definiții pentru bălăngănit (s.n.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.
BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bălăngănit1 sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~1, ~lâncărit1, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăngănit s.n. Sunetul clopotului (de la biserică). • pl. -uri. /v. bălăngăni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂLĂNGĂNIT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bălăncănit1 sn vz bălăngănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăncărit1 sn vz bălăngănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăngărit1 sn vz bălăngănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bălăngănit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bălăngănit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălăngănit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bălăngănit, bălăngăniturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bălăngănitul clopotelor. DLRLC
-
etimologie:
- bălăngăni DEX '98 DEX '09