12 definiții pentru bălăngănit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.

bălăngănit1 sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~1, ~lâncărit1, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.

bălăngănit s.n. Sunetul clopotului (de la biserică). • pl. -uri. /v. bălăngăni.

BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .

BĂLĂNGĂNIT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.

BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).

bălăncănit1 sn vz bălăngănit1

bălăncărit1 sn vz bălăngănit1

bălăngărit1 sn vz bălăngănit1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: bălăngănit (s.n.)
bălăngănit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitul
  • bălăngănitu‑
plural
  • bălăngănituri
  • bălăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • bălăngănit
  • bălăngănitului
plural
  • bălăngănituri
  • bălăngăniturilor
vocativ singular
plural
bălăncănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitul
  • bălăncănitu‑
plural
  • bălăncănituri
  • bălăncăniturile
genitiv-dativ singular
  • bălăncănit
  • bălăncănitului
plural
  • bălăncănituri
  • bălăncăniturilor
vocativ singular
plural
bălăncărit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncărit
  • bălăncăritul
plural
  • bălăncărituri
  • bălăncăriturile
genitiv-dativ singular
  • bălăncărit
  • bălăncăritului
plural
  • bălăncărituri
  • bălăncăriturilor
vocativ singular
plural
bălăngărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăngănit, bălăngăniturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bălăngănitul clopotelor. DLRLC
etimologie:
  • vezi bălăngăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.