opțiuni

3 definiții pentru bălăngăit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăngăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] Bălăbănit2.

bălăngăít s.n. (pop.) Faptul de a (se) bălăngăi. sil. -gă-it. /v. bălăngăi.

BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .

Intrare: bălăngăit (adj.)
bălăngăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitul
  • bălăngăitu‑
  • bălăngăită
  • bălăngăita
plural
  • bălăngăiți
  • bălăngăiții
  • bălăngăite
  • bălăngăitele
genitiv-dativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitului
  • bălăngăite
  • bălăngăitei
plural
  • bălăngăiți
  • bălăngăiților
  • bălăngăite
  • bălăngăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)