2 definiții pentru bălăcit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăcit2, ~ă a [At: HEM 2995 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăci] (Rar) 1 Care se zbenguiește în apă. 2 (D. apă, lichide etc.) Tulburat în urma bălăcirii (2). 3 (D. ființe) Murdar prin bălăcirea (3) în noroi.

bălăcit s.n. Bălăcire. • /v. bălăci.

Intrare: bălăcit (adj.)
bălăcit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
  • bălăci
  • bălăcita
plural
  • bălăciți
  • bălăciții
  • bălăcite
  • bălăcitele
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
  • bălăcite
  • bălăcitei
plural
  • bălăciți
  • bălăciților
  • bălăcite
  • bălăcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)