2 definiții pentru bălăcit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bălăcit2, ~ă a [At: HEM 2995 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăci] (Rar) 1 Care se zbenguiește în apă. 2 (D. apă, lichide etc.) Tulburat în urma bălăcirii (2). 3 (D. ființe) Murdar prin bălăcirea (3) în noroi.
bălăcit s.n. Bălăcire. • /v. bălăci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: bălăcit (adj.)
bălăcit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)