10 definiții pentru bălăcit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală.

bălăcit s.n. Bălăcire. • /v. bălăci.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui în rîu.)

Intrare: bălăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăcitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bălăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.