bâzâit¹ sn [At: EMINESCU, P. 195 / Pl: ~uri / E: bâzâi] 1 Zgomot caracteristic făcut de unele insecte în timpul zborului. 2 (Gmț) Ison. 3 Cârtire. 4 Plâns prelungit și tărăgănat al copiilor. 5 Sâcâire. 6 Bârfă.

BÂZÂIT n. Zgomot produs de unele insecte în zbor. /v. a bâzâi

bîzîit s.n. Bîzîială; zumzet. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? (EMIN.). • pl. -uri /v. bîzîi.

BÎZÎIT sbst. 1 Faptul de a bîzîi ¶ 2 Sunetul produs de o muscă sau albină cînd sboară, sbîrnăit: pe loc se auzi un... ~ ca de albină (DLVR.).

BÎZÎIT s. n. Zumzet (de albine, de muște etc.), bîzîitură. Arșița văzduhului fierbe de bîzîit de musculițe. SANDU, P. 37. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Pînă văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n zgomot o mulțime de norod. EMINESCU, O. I 87. ◊ Sunet (prelungit) asemănător zumzetului de albine, de muște etc. În tăcerea iatacului venea bîzîitul duios al cîntecului [din scripcă] de-afară. SADOVEANU, O. I 294.

BÎZÎIT s. n. Zumzet. ♦ Sunet (prelungit) asemănător cu zumzetul de albine. – V. bîzîi.

bâzăit n. lucrarea de a bâzăi și rezultatul ei: bâzăit ca de albine EM.

bîzîít n., pl. urĭ. Acțiunea și rezultatu bîzîiriĭ: aud un bîzîit.

bâzâit s. n.

bâzâit s. n.

bâzâit s. n.

BÂZÂIT s. v. plâns, plânset.

BÂZÂIT s. bâzâială, bâzâire, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbârn, zumbăire, zuzet. (~ul insectelor.)

bîzîit s. v. PLÎNS. PLÎNSET.

BÎZÎIT s. bîzîială, bîzîire, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

bâzâit, bâzâituri, (bâzăit), s.n. Zumzet. – Din bâzâi.