opțiuni
  • info

14 definiții pentru bârfitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/1 / Pl: ~i, ~oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfește.

BÂRFITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care bârfește; obișnuit să bârfească. /a bârfi + suf. ~tor

bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.

bîrfitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîrfește; (înv.) bîrfelnic. • pl. -ori, -oare. /bîrfi + -tor.

BÎRFITOR, -TOARE adj. și sm. f. Care bîrfește: gurile bîrfitoare ziceau că este fiu din flori al Iui Ștefan-Vodă (ISP.); ai dori să le mai scurtezi limba acelor ~i? (CAR.).

BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care bîrfește. Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,

BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bîrfește. – Din bîrfi + suf. -(i)tor.

bîrfitór, -oáre adj. Calomniator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; f. sg. și pl. bârfitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂRFITOR adj., s. v. calomniator.

BÎRFITOR adj., s. 1. adj., s. calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (inv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Om ~.) 2. adj. calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.) erată

Intrare: bârfitor (adj.)
bârfitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorul
  • bârfitoru‑
  • bârfitoare
  • bârfitoarea
plural
  • bârfitori
  • bârfitorii
  • bârfitoare
  • bârfitoarele
genitiv-dativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorului
  • bârfitoare
  • bârfitoarei
plural
  • bârfitori
  • bârfitorilor
  • bârfitoare
  • bârfitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârfitor, bârfitorisubstantiv masculin
bârfitoare, bârfitoaresubstantiv feminin
bârfitor, bârfitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care bârfește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calomniator
    • format_quote Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309., DLRLC
etimologie:
  • Bârfi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.