opțiuni
  • info

13 definiții pentru bârfitor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/1 / Pl: ~i, ~oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfește.

BÂRFITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care bârfește; obișnuit să bârfească. /a bârfi + suf. ~tor

bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.

bîrfitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîrfește; (înv.) bîrfelnic. • pl. -ori, -oare. /bîrfi + -tor.

BÎRFITOR, -TOARE adj. și sm. f. Care bîrfește: gurile bîrfitoare ziceau că este fiu din flori al Iui Ștefan-Vodă (ISP.); ai dori să le mai scurtezi limba acelor ~i? (CAR.).

BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care bîrfește. Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,

BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bîrfește. – Din bîrfi + suf. -(i)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare

bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; f. sg. și pl. bârfitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂRFITOR adj., s. v. calomniator.

BÎRFITOR adj., s. 1. adj., s. calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (inv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Om ~.) 2. adj. calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.) erată

Intrare: bârfitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorul
  • bârfitoru‑
plural
  • bârfitori
  • bârfitorii
genitiv-dativ singular
  • bârfitor
  • bârfitorului
plural
  • bârfitori
  • bârfitorilor
vocativ singular
  • bârfitorule
plural
  • bârfitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârfitor, bârfitorisubstantiv masculin
bârfitoare, bârfitoaresubstantiv feminin
bârfitor, bârfitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care bârfește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calomniator
    • format_quote Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309., DLRLC
etimologie:
  • Bârfi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.