16 definiții pentru bârfeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRFEALĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.

bârfea sf [At: (ante 1633) ap. GCR 185/19 / V: ~fa / Pl: ~eli, (îrg) ~ele / E: bârfi + -eală] 1 (Înv) Flecărire. 2 (Ban; rar; ccr) Lăudăros. 3 Calomniere.

BÂRFEALĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.

BÂRFEALĂ ~eli f. Vorbă de ocară lipsită de veracitate; vorbă defăimătoare. /a bârfi + suf. ~eală

bârfeală f. 1. calomnie, vorbe de rău; 2. vorbă de nimica.

bîrfea s.f. 1 Vorbe răuvoitoare, insinuante la adresa cuiva; bîrfa, bîrfire, bîrfit. O învăța cum să se ferească de bîrfeli și clevete (ISP.). 2 Vorbe fără importanță, flecăreli. Cîte scrie... toate sînt bîrfele (ȘINC.). • pl. -eli. /bîrfi + -eală.

BÎRFEA (pl. -eli) sf. Faptul de a bîrfi 2 Minciună, vorbă de defăimare pe care o grăește cineva pentru a ponegri pe altul, clevetă: alta n’au de vorbit decît bîrfeli și răutăți (CAR.) 3 Flerărie .

BÎRFEALĂ, birfeli, s. f. Calomniere, defăimare. Învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65.

BÎRFEALĂ, bîrfeli, s. f. Faptul de a (se) bîrfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.

bîrfeálă f., pl. elĭ. Calomnie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bârfea s. f., g.-d. art. bârfelii; pl. bârfeli

bârfea s. f., g.-d. art. bârfelii; pl. bârfeli

bârfea s. f., g.-d. art. bârfelii; pl. bârfeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÎRFEA s. bîrfă, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

Intrare: bârfeală
bârfeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfea
  • bârfeala
plural
  • bârfeli
  • bârfelile
genitiv-dativ singular
  • bârfeli
  • bârfelii
plural
  • bârfeli
  • bârfelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârfea, bârfelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; cancan. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
    • format_quote N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65. DLRLC
etimologie:
  • Bârfi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.