AZVÂRLITĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.

AZVÂRLITĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii, care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.

ASVÎRLIT I. sbst. Faptul de a (se) asvîrli. II. ASVÎRLITĂ (pl. -ite) sf. Distanța parcursă de un lucru care a fost asvîrlit: nu era departe casa bătrînului, numai aci..., două asvîrlite de la Calea Moșilor (SLV.). III. DE-A-ASVÎRLITA loc. adv. Joc de copii, cînd se asvîrle cu mingea, cu fructe, etc.

AZVÎRLITĂ, azvîrlite, s. f. (Transilv.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, fuga unui cal, un obiect aruncat cu mîna etc. V. azvîrlitură. Nu era departe casa bătrînului... Numai aci, în apropierea oborului, două azvîrlite de la calea Moșilor, în dreapta. SLAVICI, N. II 4. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc, în care copiii se întrec să azvîrle cît mai departe o piatră, un băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. Ia ciubărul la o parte, că acuși îl dau de-a azvîrlita. POP.

AZVÎRLITĂ, azvîrlite s. f. (Reg.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, un obiect aruncat cu mîna etc. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc de copii care constă în azvîrlirea cît mai departe a unei pietre, a unui băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. [Formă gramaticală: (în expr.) azvîrlita] – V. azvîrli.

asvârlită f. depărtare cât poate ajunge o piatră asvârlită, distanță mică.

azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei, pl. azvârlite

azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei, pl. azvârlite

azvârlită s. f., pl. azvârlite