12 definiții pentru avut (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avut1 sn [At: COD. VOR. 8/9 / Pl: ~uri / E: avea] 1 Posedare. 2 Deținere. 3-5 Avere (3-4). 6 (Ccr) Bani. 7-9 (Rar) Avere (14-15, 22). 10 (Rar; pex) Câștig. 11 (Rar; pex) Dar. 12 (Rar; pex) Avere (27). 13 (Rar; pex) Componență. 14 (Rar; pex) Avere (32). 15 (Rar; fig) Senzație. 16 (Rar; fig) Sentiment. 17 (Rar; fig) Boală. 18 (Rar; fig) Independență. 19 (Îvr; fig) Existență. 20 (Îvr; fig) Stare. 21 (Îvr; fig) Menire. 22 (Îvr; fig) Voință. 23 (Îvr; fig) Necesitate. 24 (Îvr; fig) Posibilitate. 25 (Îvr; fig) Destinație. 26 (Îvr; fig) Scop.

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.

AVÚT1, avuturi, s. n. Ceea ce posedă cineva la un moment dat (reprezentînd o valoare economică). V. avere. Avut obștesc.Tot avutul ei este o găină, un cățel și o pisică. ISPIRESCU, L. 395. Au umblat mai multă vreme, fără să se atingă de avutul oamenilor. ȘEZ. VII 106. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285.

AVÚT1, avuturi s. n. Avere, avuție. – V. avea.

AVÚT2 ~uri n. Totalitate a bunurilor care aparțin cuiva; avere. /v. a avea

avut a. care are mult, bogat. ║ n. avere: arunc pe a ta carte întregul meu avut AL. [V. avere].

avút, -ă adj. (d. am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl. urĭ. Avere, bogăție: ce maĭ de avut!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVUT s. avere, avuție, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

Intrare: avut (s.n.)
avut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avut
  • avutul
  • avutu‑
plural
  • avuturi
  • avuturile
genitiv-dativ singular
  • avut
  • avutului
plural
  • avuturi
  • avuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avut (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Avut obștesc.
      surse: DLRLC
    • Tot avutul ei este o găină, un cățel și o pisică. ISPIRESCU, L. 395.
      surse: DLRLC
    • Au umblat mai multă vreme, fără să se atingă de avutul oamenilor. ȘEZ. VII 106.
      surse: DLRLC
    • Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi avea
    surse: DEX '98 DEX '09