15 definiții pentru avuție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVUȚIE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie.

avuție sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 451 / Pl: ~ii / E: avut + -ie] 1-2 Avere (4, 13). 3 Comoară. 4 (Fig) Avere (15). 5-8 (Rar; pex) Avere (24-25, 29-30). 9 (Îs) ~ națională Totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor la un moment dat.

AVUȚIE sf. Bogăție, avere: își împărți toată avuția pe la ostași (ISP.) [avut].

AVUȚIE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

AVUȚIE, avuții, s. f. Avere mare, bogăție de care dispune o colectivitate sau un individ. Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150. ◊ (Ironic) Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12 ◊ Avuțiile țării = bogățiile țării, v. bogăție. Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre.

AVUȚIE, avuții s. f. Avere, bogăție. – Din avut + suf. -ie.

AVUȚIE ~i f. Avere mare; bogăție. ◊ ~ națională totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor. [G.-D. avuției] / avut + suf. ~ie

avuție f. avere multă, stare mare, bogăție.

avuțíe f. (d. avut, avere). Rar. Bogăție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avuție s. f., art. avuția, g.-d. art. avuției; pl. avuții, art. avuțiile (desp. -ți-i-)

avuție s. f., art. avuția, g.-d. art. avuției; pl. avuții, art. avuțiile

avuție s. f., art. avuția, g.-d. art. avuției; pl. avuții, art. avuțiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVUȚIE s. avere, avut, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale, (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.

Intrare: avuție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avuție
  • avuția
plural
  • avuții
  • avuțiile
genitiv-dativ singular
  • avuții
  • avuției
plural
  • avuții
  • avuțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avuție, avuțiisubstantiv feminin

  • 1. Avere, bogăție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150. DLRLC
    • format_quote ironic Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12. DLRLC
    • 1.1. Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. DEX '09
      • 1.1.1. Avuțiile țării = bogățiile țării. DLRLC
        • format_quote Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre. DLRLC
etimologie:
  • Avut + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.