14 definiții pentru aventurier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aventuriér, ~ă [At: HASDEU, I. C. 65 / Pl: ~i / E: fr aventurier] 1-12 smf, a (Persoană) care se implică adeseori în aventuri (1-6) Si: aventurar (1-2), aventurist (1-6). 13-18 a Cu caracter de aventură (1-6).

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană fără principii, care umblă după aventuri; om fără căpătîi, care cutreieră lumea (trăind din afaceri necurate). Oameni oficiali și gravi, cu masca zîmbetului fals pe buze, dau mîna cu aventurierii și escrocii, barcagiii de ieri, milionarii de azi. BART, E. 146. – Pronunțat: -ri-er.

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.

AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri: (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)

AVENTURIÉR ~i m. Persoană care caută aventuri. [Sil. -ri-er] /<fr. aventurier, it. avventuriero

aventurier m. 1. cel ce caută aventuri: vântură-țară; 2. cel ce trăește din intrigi, om fără căpătâiu.

*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aventuriér (-ri-er) s. m., pl. aventuriéri

aventuriér s. m. (sil. -ri-er), pl. aventuriéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)

AVENTURIER s. (rar) aventurist, (pop.) vînturător, vîntură-lume, vîntură-țară, (înv.) zvînturat. (E un ~.)

Intrare: aventurier
  • silabație: -ri-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aventurier
  • aventurierul
  • aventurieru‑
plural
  • aventurieri
  • aventurierii
genitiv-dativ singular
  • aventurier
  • aventurierului
plural
  • aventurieri
  • aventurierilor
vocativ singular
  • aventurierule
  • aventuriere
plural
  • aventurierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aventurier, -ă aventurier aventurieră

etimologie: