20 de definiții pentru avangardă (mil.) avantgardă avangvardie avanguardie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avangardă sf [At: BELDIMAN, E. 75 / V: (înv) ~guardie, ~gvardie, ~ntg~ / Pl: ~gărzi / E: fr avant-garde] 1 (Sub)unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale, ca element de siguranță Si: (înv; iuz) strajă. 2 (Fig) Înaintaș. 3 (Fig) Apărător. 4 (Îla) De ~ Care merge în frunte. 5 (Îal) Care conduce. 6 (Fig; îal) Care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în artă). 7 (Fig) Mișcare artistică inovatoare. 8 (Fig) Mișcare artistică având rol de precursor pentru alte mișcări moderniste.

AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă). ♦ Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. Grup sau detașament de ostași care merge în fruntea unei trupe în mișcare, deschizîndu-i drumul. ◊ Fig. Partidul este avangarda proletariatului, avangarda care cîrmuiește nemijlocit, el este conducătorul. LENIN, la STALIN, O. VIII 43. Proletarii din lumea întreagă își strîng tot mai mult rîndurile în jurul avangărzii socialismului internațional, în jurul speranței și reazimului întregii omeniri progresisteUniunea Republicilor Sovietice Socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 329. ◊ Loc. adv. În avangarda... = în fruntea... Acel care rămîne în urmă din punct de vedere politico-ideologic, care trăiește din formulele învățate, care nu simte noul, nu va putea să pășească în avangarda maselor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2693. ◊ Loc. adj. De avangardă = care merge în frunte, care conduce, călăuzește; deschizător de drum. [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă al proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ. 1953, nr. 1-2, 31. ◊ Detașamentul de avangardă al clasei muncitoarepartidul marxist-leninist. Purtătorul acestei teorii, purtătorul conștiinței socialiste este detașamentul de avangardă al proletariatului, este partidul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 124, 3/3. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantgardă.

AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Grup sau detașament de ostași care merge în fruntea unei trupe în mișcare, deschizându-i drumul. ◊ Loc. adj. De avangardă = care merge în frunte, care conduce. ◊ Loc. adv. În avangarda... = în fruntea... ♦ (Adjectival, în expr.) Detașamentul de avangardă al clasei muncitoare = partidul marxist-leninist. – Fr. avant-garde.

AVANGÁRDĂ s.f. 1. Detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ◊ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ◊ Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard].

AVANGÁRDĂ s. f. 1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia. 2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc. ♦ de ~ = care merge, care conduce. 3. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)

AVANGÁRDĂ ~ărzi f. Unitate sau subunitate militară care se deplasează înaintea forțelor principale pentru a le asigura securitatea. ◊ De ~ principal; de frunte. [G.-D. avangărzii] /<fr. avant-garde

*avangárdă f., pl. e și ărzĭ (fr. avantgarde). Garda din aintea armateĭ în mers. V ariergardă.

avanguardie sf vz avangardă

avangvardie sf vz avangardă

avantgardă sf vz avangardă

avan-gardă f. partea armatei care merge înainte: straja dinainte, fruntea oștii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avangárdă1 (detașament militar) s. f., g.-d. art. avangắrzii; pl. avangắrzi

avangárdă s. f. → gardă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVANGÁRDĂ s. 1. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă. 2. v. avangardism.

AVANGARDĂ s. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă.

Avangardă ≠ ariergardă

Intrare: avangardă (mil.)
avangardă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avangardă
  • avangarda
plural
  • avangărzi
  • avangărzile
genitiv-dativ singular
  • avangărzi
  • avangărzii
plural
  • avangărzi
  • avangărzilor
vocativ singular
plural
avantgardă substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avantgardă
  • avantgarda
plural
  • avantgărzi
  • avantgărzile
genitiv-dativ singular
  • avantgărzi
  • avantgărzii
plural
  • avantgărzi
  • avantgărzilor
vocativ singular
plural
avangvardie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
avanguardie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

avangardă (mil.) avantgardă avangvardie avanguardie

  • 1. adesea figurat Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță; grup care se află în frunte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: antegardă strajă antonime: ariergardă 2 exemple
    exemple
    • Partidul este avangarda proletariatului, avangarda care cîrmuiește nemijlocit, el este conducătorul. LENIN, la STALIN, O. VIII 43.
      surse: DLRLC
    • Proletarii din lumea întreagă își strîng tot mai mult rîndurile în jurul avangărzii socialismului internațional, în jurul speranței și reazimului întregii omeniri progresiste – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 329.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În avangarda... = în fruntea...
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Acel care rămîne în urmă din punct de vedere politico-ideologic, care trăiește din formulele învățate, care nu simte noul, nu va putea să pășească în avangarda maselor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2693.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De avangardă = care merge în frunte, care conduce.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă al proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ. 1953, nr. 1-2, 31.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adjectivală De avangardă = care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă).
      surse: DEX '09
    • 1.4. Detașamentul de avangardă al clasei muncitoare = partidul marxist-leninist.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Purtătorul acestei teorii, purtătorul conștiinței socialiste este detașamentul de avangardă al proletariatului, este partidul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 124, 3/3.
        surse: DLRLC

etimologie: