3 definiții pentru autoimprecație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoimprecație sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto1- + imprecație] Blestem adresat sieși pentru a garanta corectitudinea unei afirmații sau acțiuni proprii.

AUTOIMPRECÁȚIE s.f. Blestem adresat sieși pentru a garanta justețea și buna-credința cu care a afirmat sau a întreprins ceva. [Gen. -iei. / et. incertă].

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

autoimprecație, blestem pe care cineva și-l adresează singur pentru a garanta unui interlocutor justețea ori bunăcredința cu care a făcut o afirmație, ori a întreprins o acțiune. Alteori, în cazul unor acțiuni viitoare, este vorba de un auto-blestem-legământ (I): „Târgovețul I: Iartă-mă, jupân vatave... măria ta și stăpâne... Eu nu știu chiar nemicuța... de nu-i așa, să fiu câne!” (B. P. Hasdeu) A., ca și imprecația, este, astăzi, o figură desuetă.

Intrare: autoimprecație
autoimprecație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoimprecație
  • autoimprecația
plural
  • autoimprecații
  • autoimprecațiile
genitiv-dativ singular
  • autoimprecații
  • autoimprecației
plural
  • autoimprecații
  • autoimprecațiilor
vocativ singular
plural