3 definiții pentru autoimprecație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autoimprecație sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto1- + imprecație] Blestem adresat sieși pentru a garanta corectitudinea unei afirmații sau acțiuni proprii.
AUTOIMPRECAȚIE s.f. Blestem adresat sieși pentru a garanta justețea și buna-credința cu care a afirmat sau a întreprins ceva. [Gen. -iei. / et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
autoimprecație, blestem pe care cineva și-l adresează singur pentru a garanta unui interlocutor justețea ori bunăcredința cu care a făcut o afirmație, ori a întreprins o acțiune. Alteori, în cazul unor acțiuni viitoare, este vorba de un auto-blestem-legământ (I): „Târgovețul I: Iartă-mă, jupân vatave... măria ta și stăpâne... Eu nu știu chiar nemicuța... de nu-i așa, să fiu câne!” (B. P. Hasdeu) A., ca și imprecația, este, astăzi, o figură desuetă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autoimprecație, autoimprecațiisubstantiv feminin
- 1. Blestem adresat sieși pentru a garanta justețea și buna-credința cu care a afirmat sau a întreprins ceva. DN
etimologie:
- auto- + imprecație MDA2