3 definiții pentru asogare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asoga vt [At: DA / Pzi: ~og / E: a- + soga] A soage.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asogá, asog, vb. tranz. – (reg.; înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu, cf. ALRRM, 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea, 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi, 1925: 271). (Trans. Nord și Maramureș, v. ALR, 1965: 1.056). – Din a protetic + soga (var. a lui soage „a modela aluatul” < lat. subigere „a îndrepta, a împinge în sus; a frământa”) (MDA).

asogá, asog, vb. tranz. – (înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu) (ALR 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi 1925: 271). Atestat doar în nordul Transilvaniei și Maramureș (ALR 1965: 1056). – Din a- + soga (MDA).

Intrare: asogare
asogare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asogare
  • asogarea
plural
  • asogări
  • asogările
genitiv-dativ singular
  • asogări
  • asogării
plural
  • asogări
  • asogărilor
vocativ singular
plural