O definiție pentru asertare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a aserta vb., ind. prez. 1 sg. asertez
Intrare: asertare
asertare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||