4 definiții pentru ascultământ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascultământ sn [At: COD. VOR. 138/10 / Pl: ~uri / E: asculta + -ământ, cf it ascoltamento] (Bis; înv) Ascultare (13).

ascultămînt n., pl. inte. Vechĭ. Ascultare, supunere.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASCULTĂMÂNT s. v. ascultare, cumințene, docilitate, supunere.

ascultămînt s. v. ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.

Intrare: ascultământ
ascultământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascultământ
  • ascultământul
  • ascultământu‑
plural
  • ascultăminte
  • ascultămintele
genitiv-dativ singular
  • ascultământ
  • ascultământului
plural
  • ascultăminte
  • ascultămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)