5 definiții pentru arvunit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arvunit1 sn [At: DA ms / V: ~von~1 / E: arvuni] Angajare a muncii sau a serviciilor cuiva ca servitor, lucrător etc., dându-i arvună (1).
arvunit2, ~ă [At: (sec XVII) DA, ap. HEM 1787 / V: ~von~2 / Pl: ~iți, ~e / E: arvuni] 1 a Angajat prin dare de arvună (1). 2 a (D. obiecte) Tocmit prin dare de arvună (1). 3 sn (Iuz; în jargonul studenților) Muc de țigară solicitat de mai înainte. 4 sm (Înv) Logodnic. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARVUNIT, Mold. ARVONIT I. adj. p. ARVUNI, -ONl. II. ‡sm. Logodnic (HASD.). III. sbst. Faptul de a (se) arvuni.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
arvonit1 sn vz arvunit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arvonit2, ~ă a vz arvunit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arvunit
arvunit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
arvonit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)