25 de definiții pentru arvună

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.

arvu sf [At: N. TEST. (1648) / V: ~vonă, ~voană, (înv) aravonă, arăvo sn aravon, arăvon, ~un2, aron, rav~ / Pl: ~ne / E: ngr ἀρραβῶν] 1 (Pfm) Acont. 2 (Înv) Amanet. 3 (Înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părți la căsătorie. corectat(ă)

ARVÚNĂ, arvune, s. f. Acont (plătit mai ales la o vînzare sau la o închiriere). Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. ◊ Fig. L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. – Variantă: (popular) arvónă (CONTEMPORANUL, III 820) s. f.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [Var.: arvónă s. f.] – Ngr.arravón, -vona.

arvună f. 1. bani dați pentru garanția unui contract; 2. parte din prețul tocmelii dată înainte. [Vechiu rom. aravoană = gr. bizantin ARRAVÓNA].

ARVÓNĂ s. f. v. arvună.

arvónă (est) și arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arvu (pop.) s. f., g.-d. art. arvunei; pl. arvune

arvu (pop.) s. f., g.-d. art. arvunei; pl. arvune

arvúnă s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARVU s. acont, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (~ la o tranzacție comercială.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arvúnă, arvune, (arvon), s.f. – Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA) < vgr. arrhabon < ebr. êrâbôn (Scriban). Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, cf. DER).

arvúnă, arvune, (arvon), s.f. Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, după DER).

Intrare: arvună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvu
  • arvuna
plural
  • arvune
  • arvunele
genitiv-dativ singular
  • arvune
  • arvunei
plural
  • arvune
  • arvunelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvo
  • arvona
plural
  • arvone
  • arvonele
genitiv-dativ singular
  • arvone
  • arvonei
plural
  • arvone
  • arvonelor
vocativ singular
plural
aravon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
aravonă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arăvoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arăvonă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăvon
  • arăvonul
  • arăvonu‑
plural
  • arăvoane
  • arăvoanele
genitiv-dativ singular
  • arăvon
  • arăvonului
plural
  • arăvoane
  • arăvoanelor
vocativ singular
plural
aron (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aron
  • aronul
  • aronu‑
plural
  • aroni
  • aronii
genitiv-dativ singular
  • aron
  • aronului
plural
  • aroni
  • aronilor
vocativ singular
plural
arvoană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arvun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arvu, arvunesubstantiv feminin

  • 1. popular Acont. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acont
    • format_quote Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. DLRLC
    • format_quote Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. DLRLC
    • format_quote figurat L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.