opțiuni
  • info

6 definiții pentru aruncător (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARUNCĂTOR, -OARE, aruncători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. 3. S. n. (În sintagma) Aruncător de spumă = dispozitiv de stingere a incendiilor care produce dioxid de carbon încorporat într-o masă spumoasă.- Arunca + suf. -ător.

aruncător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: arunca + -(ă)tor] 1 a Care aruncă (15). 2 smf Țintaș. 3 smf (Înv; îs) ~ de vorbe Flecar. 4 sn (Înv) Proiector. 5 sn (Îs) ~ de flăcări Armă care aruncă lichid inflamabil. 6 sn (Spc) Dispozitiv, în cutia închizătorului armei de foc, care aruncă (15) tuburile cartușelor trase. 7 sn (Șîs ~ de mine) Brand. 8 sn Aparat. 9 sn (Înv; îs) ~ de apă Havuz. 10 smf Atlet specializat în probele de aruncare a discului, a suliței, a greutății etc.

ARUNCĂTOR, -TOARE adj. sm. f. I. Care (se) aruncă, care știe să arunce (un proiectil, etc.): el se știa bun ~ (ISP.). II. ARUNCĂTOR (pl. -toare) sn. ⚔️ Un dispozitiv în cutia închizătorului unei arme de foc (pușcă, carabină, etc.) care servește să arunce în lături tuburile cartușelor trase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aruncător1 adj. m., s. m., pl. aruncători; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoare

aruncător1 adj. m., s. m., pl. aruncători; adj. f., s. f. sg. și pl. aruncătoare

aruncător adj. m., (persoană) s. m., pl. aruncători; f. sg. și pl. aruncătoare

Intrare: aruncător (adj.)
aruncător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aruncător
  • aruncătorul
  • aruncătoru‑
  • aruncătoare
  • aruncătoarea
plural
  • aruncători
  • aruncătorii
  • aruncătoare
  • aruncătoarele
genitiv-dativ singular
  • aruncător
  • aruncătorului
  • aruncătoare
  • aruncătoarei
plural
  • aruncători
  • aruncătorilor
  • aruncătoare
  • aruncătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aruncător, aruncătorisubstantiv masculin
aruncătoare, aruncătoaresubstantiv feminin
aruncător, aruncătoareadjectiv

  • 1. (Atlet) specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [La Festival] mă voi întîlni din nou cu doi dintre cei mai buni aruncători de ciocan din lume. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2731. DLRLC
etimologie:
  • Arunca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.