ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ (Ieșit din uz) Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. – Din fr. artiste, lat. artista.

artist, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 77 / Pl: ~iști, ~e / E: fr artiste] 1 Creator de opere de artă. 2 (Pm; șîs ~ dramatic) Actor. 3 (Pm; șîs ~ liric) Cântăreț. 4 (Pex) Persoană cu talent în profesiunea pe care o exercită. 5 (Îs) ~ al poporului Titlu de supremă distincție acordat unui artist (1). 6 (Îs) ~ emerit Vz emerit.

*ARTIST sm., *ARTISTĂ (pl. -te) sf. 1 Care se ocupă cu arta (pictura, muzica, etc.): Munca de artist e crudă, și e trist’ a ei răsplată (VLAH.) ¶ 2 fig. Om priceput, talentat: e un adevărat ~ în aranjarea lucrurilor ¶ 3 🎭 ~ dramatic (sau simplu ~) = ACTOR [fr.].

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. Artist emerit v. emerit. – Din fr. artiste, lat. artista.

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei: (în înțeles restrîns) actor. Cercetătorii istoriei artei vor sprijini munca de creație a artiștilor noștri plastici care au pornit cu hotărîre pe calea realismului socialist, educînd într-un spirit sănătos gustul pentru frumos al maselor largi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5. Creangă era nu numai un mare artist, dar și un spirit de o finețe neîntrecută. IBRĂILEANU, S. 153. La un zugrav... mergînd... Portretul meu il comandai; întîi însă întrebare Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă Așa că oricui l-o vedea portretul meu să placă. ALEXANDRESCU, P. 170. ◊ Fig. Imaginațiunea în veci fecundă a unicului și marelui nostru artist, a poporului romîn. ODOBESCU, S. II 240. ◊ Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. Lucia Sturdza-Bulandra este artistă a poporului din Republica Populară Romînă. ♦ Persoană care dă dovadă de talent sau de aptitudini deosebite în profesiunea pe care o exercită. Acest strungar este un adevărat artist în meseria lui.

ARTIST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; (prin restricție) actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist emerit = titlu onorific acordat unui artist cu merite deosebite. Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. – Fr. artiste (lat. lit. artista).

ARTIST, -Ă s.m. și f. Persoană înzestrată cu aptitudini și talent care lucrează într-un anumit domeniu al artei; (spec.) actor de teatru, de cinematograf etc. ◊ Artist liric = cîntăreț care a urmat o școală specială de canto; artist emerit = titlu onorific care se acordă unui artist cu merite deosebite; artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. ♦ Persoană care are aptitudini deosebite în meseria pe care o exercită. [< fr. artiste, it. artista].

ARTIST, -Ă s. m. f. 1. persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei. ◊ persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa. 2. actor. (< fr. artiste, it. artista)

ARTIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care activează în mod creator într-un domeniu al artei. ~ de circ. ~ de operă. ~ de estradă. 2) Persoană cu aptitudini deosebite într-o meserie. /<fr. artiste, lat. artista

artist m. 1. cel ce lucrează cu artă; 2. cel ce cultivă frumoasele arte.

*artíst, -ă s. (fr. artiste, it. artista). Cel ce exercită o artă liberală, ca pictor, sculptor ș. a. Care lucrează artistic. Artist dramatic (saŭ numaĭ artist), titlu pretins maĭ onorabil de cît actor, actriță. V. măĭestru.

artist-afișist s. m. Artist specializat în a lucra afișe ◊ „Realizarea primei expoziții personale a unui artist-afișist este pentru mine o satisfacție de breaslă.” Cont. 25 V 62 p. 2 (din artist + afiș + -ist)

artist-amator s. m. Persoană cu o anumită profesiune care în timpul liber se ocupă cu teatrul, pictura etc. ◊ „După ce, timp de șase ani, și-a avut destinul ei, fiind reprezentată de artiști-amatori, de teatrul studențesc și premiată de Uniunea Scriitorilor, lucrarea «A opta zi dis-de-dimineață» prilejuiește acum [...] debutul profesionist al lui R.D.” R.lit. 23 V 74 p. 18 (din artist + amator)

artist-cetățean s. m. ◊ „Costică Caratase, Actorul, este justificat de existența lui Constantin Tănase; personajului principal i s-a creat astfel biografia unui artist-cetățean, luptător împotriva tarelor societății [...]” Săpt. 24 I 75 p. 4. ◊ „Toma Caragiu intră în istoria scenei naționale ca un simbol. Al marelui artist-cetățean, al forței biruitoare a artei care înfruntă timpul și îl supune.” Săpt. 11 III 77 p. 4; v. și carmenist (1966) (din artist + cetățean; LRC II 215)

artist-patriot s. m. Artist cu un înalt simț patriotic ◊ „[...] personalitate complexă, artist-patriot.” Sc. 15 IX 67 p. 1. ◊ „25 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu. Un mare artist-patriot.” R.l. 14 X 78 p. 2; v. și Săpt. 24 I 75 p. 4 (din artist + patriot)

artist(ă)-coregraf(ă) s. m. f. Coregraf care prin calitatea muncii lui este un adevărat artist ◊ „Parafrazându-l pe marele pictor, artistul-coregraf poate spune: «Nu, baletul nu este făcut pentru a decora scena» [...]” Sc. 11 VI 74 p. 4. ◊ „Creatoarea spectacolului [...] este o artistă-coregrafă care arde și se consumă pentru fiecare secundă din spectacolele ei.” R.l. 12 VI 76 p. 2 (din artist[ă] + coregraf[ă])

artist(ă)-fotograf(ă) s. m. f. Fotograf care face fotografii artistice ◊ „Cunoscutul artist-fotograf ne oferă o «Roma» de buzunar.” Săpt. 3 VII 70 p. 3. ◊ „O uimitoare colecție de imagini fotografice ale Bucureștiului din 1856, culese, unele, din colecția vestită a îndrăznețului și originalului reporter-fotograf C.P., altele din creațiile unor artiști-fotografi amatori.” R.lit. 20 III 75 p. 16; v. și Sc. 7 II 75 p. 4 (din artist + fotograf)

cântăreț-artist s. m. Cântăreț de mare calitate ◊ „N. Secăreanu: Cântărețul-artist.” Cont. 5 XI 65 p. 6 (din cântăreț + artist)

fotograf-artist s. m. (foto) Autor de fotografii artistice ◊ „În cele două cazuri ale turneelor lui S.C. la București, un fotograf-artist, pasionat la maximum de subiectul său, E.T., a realizat câteva filme exemplare.” Săpt. 2 VI 78 p. 6 (din fotograf + artist)

mim-artist s. m. Mim devenit un adevărat artist ◊ „Câteva nume de mimi-artiști, care s-au impus prin talentul și maturitatea lor artistică pe plan internațional sunt [...]” Sc. 1 III 65 p. 4 //din mim + artist//

profesor (-oară)-artist(ă) s. m. f. (înv.) Artist (plastic, de teatru etc.) care este și profesor ◊ „Cei mai tineri artiști, vegheați regizoral de unul din cei mai autentici și mai experimentați profesori-artiști, Moni Ghelerter [...] au compus minuțios universul gorkian, în linii simple și clare.” R.lit. 17 V 73 p. 20. ◊ „Profesoara-artistă. La casa de cultură a sindicatelor din Sibiu a avut loc un eveniment artistic deosebit, prilejuit de expoziția artistei O.A. S., profesoară în Satu Mare.” R.l. 10 I 78 p. 2 (din profesor + artist)

regizor-artist s. m. Regizor de înaltă calitate ◊ „Cel dintâi act de creație care îl validează pe regizorul-artist este selecția interpreților.” Cont. 17 II 67 p. 5. ◊ „Aici se vede clar că a lucrat și gândit un regizor-artist.” R.lit. 14 XI 74 p. 16 (din regizor + artist)

artist s. m., pl. artiști

artist s. m., pl. artiști

artist s. m., pl. artiști

+artist-cetățean s. m., pl. artiști-cetățeni

ARTIST s. 1. v. actor. 2. artist plastic v. plastician.

ARTIST s. actor, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.)

ARTIST. Subst. Artist, om de artă, creator. Scriitor, scriitoraș (dim., depr.), artist al cuvîntului, maestru al cuvîntului, condeier (rar), literat, literator (înv.); prozator; romancier; dramaturg; poet, poetaș (dim., depr.), poetastru (depr.), poetard (depr.). Muzician, compozitor, componist (germanism înv.); muzicant, virtuoz, cîntăreț. Pictor, artist plastic; grafician; gravor; ilustrator; portretist, portretar (înv.); caricaturist. Sculptor, artist plastic. Arhitect. Actor, actoraș (dim., depr.); actriță, actoriță (înv.), artist, artistă. Coregraf, maestru de balet, maestru de dans, baletist, balerin, dansator. Actor de cinema, actriță de cinema, star, stea (fig.). Adj. Artistic, de artă; poetic; pictural, plastic, grafic; sculptural; muzical; coregrafic. Vb. A crea, a măiestri (rar); a scrie, a compune, a versifica (rar); a picta, a desena, a grava, a sculpta; a ilustra; a juca, a interpreta; a dansa. V. actor, autor, cinematografie, cîntăreț, dans, dramaturgie, literatură, muzicant, pictură, poezie.

Qualis artifex pereo! (lat. „Ce artist mare piere!” (subînțeles: cu mine). Istoricul Suetoniu, în Viața lui Nero (44), relatează că acestea au fost cele din urmă cuvinte pe care, înainte de a se sinucide, le-a repetat de cîteva ori împăratul Nero, care se considera un mare cîntăreț, poet și artist. De altfel, el și apăruse în această ipostază, la diferite ocazii, în arena teatrului și a circului. Cuvintele lui se folosesc atunci cînd vrem să ironizăm pe cineva care, aidoma celui ce a dat foc Romei, se închipuie mare artist! IST.

a se da artist / artizan expr. a se grozăvi, a se lăuda.