21 de definiții pentru armătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Carcasă metalică, rigidă pe care se încarcă treptat argilă sau pastă de ipsos în modelarea unei sculpturi. 5. (Muz.) Armură (4). 6. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă).

armătu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 172 / V: ~mat~ / Pl: ~ri / E: fr armature, lat armatura] 1 (Înv) Armură (1). 2 (Pop) Echipament folosit în lupte. 3 (Înv) Arsenal. 4 (Înv; îs) Ofițer cu ~ra Ofițer care are în supraveghere și gestionare armamentul unei unități militare. 5 (Înv; lpl) Stemă (a unei țări). 6 Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție (de beton armat). 7 Construcție care susține o galerie subterană. 8 Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații din țevi (sau conducte). 9 Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de control, comandă și siguranță ale unei instalații sau ale unei mașini. 10 Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. 11 înveliș protector al unui cablu electric. 12 (Blg; îs) ~ bucală Totalitatea pieselor anatomice ale aparatului bucal al insectelor și crustaceelor. 13 (Muz) Armură (5).

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliș protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă).

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice puse în construcțiile de beton armat pentru a le mări rezistența. ♦ Construcție de lemn, de zidărie etc. care servește la susținerea galeriilor subterane. 2. (Învechit) Serviciu într-o unitate militară, care se ocupă cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului și muniției. Ofițer cu armătura.

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice. ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. (Înv.) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura).

ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcțiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Construcție de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereților unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă].

ARMĂTÚRĂ s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. 3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane. 4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric. 5. înveliș metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)

ARMĂTÚRĂ ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care întăresc o construcție de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de susținere a unei lucrări miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comandă, de siguranță etc.), montate la o instalație sau la o mașină. 5) Îmbrăcăminte metalică de protecție a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armăturii] /<lat. armatura, fr. armature

armătúră f., pl. ĭ (lat. armatura. V. armatură. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate, armament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armătu (tehn., biol.) s. f., g.-d. art. armăturii; pl. armături

armătu (tehn., biol.) s. f., g.-d. art. armăturii; pl. armături

armătúră (tehn.) s. f., g.-d. art. armătúrii; pl. armătúri

armătură (totalitatea armelor unei unități militare: ofițerul cu armătura). corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMĂTU s. (MUZ.) armură, (înv.) signatură. (~ servește la identificarea tonalității.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

armătură, armături, s. f. (er.) 1. penis erect. 2. erecție.

a-i rugini (cuiva) armătura expr. (er.d. bărbați) a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent.

Intrare: armătură
armătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armătu
  • armătura
plural
  • armături
  • armăturile
genitiv-dativ singular
  • armături
  • armăturii
plural
  • armături
  • armăturilor
vocativ singular
plural
armatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armatu
  • armatura
plural
  • armaturi
  • armaturile
genitiv-dativ singular
  • armaturi
  • armaturii
plural
  • armaturi
  • armaturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armătu, armăturisubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Construcție care susține o galerie subterană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. DEX '09 DN
  • 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 3.2. Înveliș protector al unui cablu electric. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 4. Carcasă metalică, rigidă pe care se încarcă treptat argilă sau pastă de ipsos în modelarea unei sculpturi. DEX '09
  • 6. figurat Ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură, schelet. MDN '00
  • 7. învechit Serviciu într-o unitate militară, care se ocupă cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului și muniției. DLRLC
    • format_quote Ofițer cu armătura. DLRLC
  • chat_bubble biologie (în) sintagmă Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și crustaceelor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.