4 definiții pentru armăși

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armăși [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: ~șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.

ARMĂȘI (-ășesc) vb. tr. 1 🔎 A face armaș pe cineva: De cînd eu te-am armășit Nici o slujbă n’ai plinit (TEOD.) 2 fig. A asupri, a chinui, a schingiui: decît trupurile mai rău armășeaște sufletele (VARL.).

2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

armăși, armășesc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza

Intrare: armăși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • armăși
  • armășire
  • armășit
  • armășitu‑
  • armășind
  • armășindu‑
singular plural
  • armășește
  • armășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armășesc
(să)
  • armășesc
  • armășeam
  • armășii
  • armășisem
a II-a (tu)
  • armășești
(să)
  • armășești
  • armășeai
  • armășiși
  • armășiseși
a III-a (el, ea)
  • armășește
(să)
  • armășească
  • armășea
  • armăși
  • armășise
plural I (noi)
  • armășim
(să)
  • armășim
  • armășeam
  • armășirăm
  • armășiserăm
  • armășisem
a II-a (voi)
  • armășiți
(să)
  • armășiți
  • armășeați
  • armășirăți
  • armășiserăți
  • armășiseți
a III-a (ei, ele)
  • armășesc
(să)
  • armășească
  • armășeau
  • armăși
  • armășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)