41 de definiții pentru aripă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARIPĂ, aripi, s. f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor. ◊ Expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva). A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja. ♦ Fig. Ocrotire, protecție. 2. (Iht.) Înotătoare. 3. Membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului. 4. Nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor (1). Aripa avionului. Aripa mașinii. 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală). ♦ Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete. 6. Capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie). ♦ (În unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc. 7. Fig. Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid. [Acc. și: ari] – Lat. alapa.

aripă sf [At: PSALT. SCH. 335/5 / A: ari / V: (înv) arapă, areapă, arepă, arpie, h~, hăr~, harpă, haripe sn / Pl: ~pi, (înv) ~pe / E: ml alapa] 1 Organ al păsărilor, insectelor și al unor mamifere care servește la zbor. 2 (D. puiul de pasăre; îe) A face (sau a prinde) ~pi A fi suficient de dezvoltat ca să zboare. 3 (D. oameni; îe) A căpăta (sau a prinde, a face, a-i crește) ~pi A căpăta independență, curaj. 4 (D. oameni; fig; îae) A se înflăcăra. 5 (D. oameni; fig; îe) A-i tăia (sau frânge) ~pile A descuraja. 6 (Fig; îe) A fi sub ~pa (cuiva) A fi protejat (de cineva). 7 (Psr; îs) ~pa oilor Locul îngrădit din stână unde stau oile în timpul nopții. 8 (Reg; îe) A sta la ~ A păzi oile pe câmp. 9 (Lpl; îvp) Boală la sugari constând din convulsii intestinale. 10 (Îc) ~pa-gâștei Fluture mic, alb, cu aripile din față despicate în două, iar cele din spate despicate în trei părți în forma unei pene de gâscă (Pterophorus pentadactvlus). 11 (Pop; îs) ~pa-satanei Duhul rău. 12 (Iht) Înotătoare. 13 Parte membranoasă a unor semințe sau fructe care face ca acestea să fie împrăștiate de vânt. 14 (Teh) Parte care seamănă cu o aripă (1). 15 Organ de sustentație la un avion. 16 (La moara de vânt și de apă) Fofează. 17 Cele două scânduri laterale care mărginesc scocul ce duce apa la moară. 18 (Țes) Fofează. 19 (La grapa articulată) Fofează. 20 Extremitățile unei construcții în raport cu partea centrală. 21 Zidurile de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete. 22 (Aht; îs) ~pa bisericii Streașină de la cel mai de sus turn. 23 Părțile laterale ale nasului. 24 Pulpana unei haine. 25 Fâșie de pânză care prelungește pânza inferioară a corăbiei. 26 Fiecare din cele două extreme ale fundului unui butoi Si: sfârc. 27 (La vehicule) Apărătoare de noroi așezată deasupra roții. 28 Flanc al unei armate terestre sau navale dispuse în vederea unei lupte sau aflate în marș. 29 (Spt) Jucătorii plasați în marginea terenului de sport Si: extremă. 30 (Fig) Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid. 31 (În Biblie; îs) ~pile pământului Extremitățile Pământului. 32 Oile de pe laturile unei turme în mers. corectat(ă)

ARI (pl. -ipe, -ipi) sf. 1 🐦 🐙 Partea corpului cu ajutorul căreia unele animale, în spec. pasările și insectele, se înalță, sboară și se susțin în aer (🖼 208): a bate din aripi; a tăia aripile 2 fig. (vorb. de lucruri nemateriale și morale): aripile credinței, gîndului; e timp de strîns aripile închipuirii... (I.-GH.) 3 fig.: aripile vîntulul, timpului, etc. 4 fig. Scut, ocrotire: Dumnezeu... să vă acopere cu aripa bunătăților sale (SLV.) 5 fig. A face, a prinde, a căpăta aripi, a căpăta putere, a ajunge cineva să se încreadă în sine, a ajunge la o situațiune, la avere; a-i tăia cuiva aripile, a-l lăsa fără ajutor, a-l împiedica de a mai face ceva; a ținea pe cineva sub aripa Iui, a-l apăra, a-l ocrotit 6 🐟 Pr. anal. Organul membranos care slujește peștilor spre a putea înnota 👉 ARIPIOA 7 💒 Partea laterală a unei clădiri (🖼 209): aripa dreaptă a palatului; aripa bisericii, streașina de la turnul cel mai de sus 8 🎖️ Pr. anal. Partea laterală a unei armate așezate în ordine de bătaie: comandanții... alergau cînd la aripa dreaptă, cînd la aripa stîngă a oștirilor înșirate (GN.) 9 🐑 Laturea, marginea unei turme de oi; aripa oilor (HASD.), locul îngrădit unde stau oile în timpul nopții 10 Pr. ext. Ori-ce are forma sau felul de așezare al aripilor întinse ale unei păsări: furcă cu aripi 👉 FURCĂ; se văd cruci cu cîte două aripi (IRG.); aripile vîrtelniței, crucile, spetezele, fofelnițele vîrtelniței; cu ochelarii pe aripele nasului (BAS.) 11 🚗 Aripa unei trăsuri, apărătoarea de deasupra roților care împiedică să vie noroiul pînă sus (🖼 210); aripa unui fund de butoiu, una din cele două doage în formă de segment de cerc care alcătuesc părțile laterale ale unui fund de butoiu 👉 FUND; 🏚 aripa morii, partea morii alcătuită din scînduri legate între ele cu chingi, sau dintr’o cercevea acoperită cu pînză, și care, împinsă de vînt, pune în mișcare pietrele morii; moara poate avea 6, 8 și chiar mai multe aripi (👉 MOA); aripa roții, lopată sau spetează prinsă între obezile roții la o moară de apă și în care, bătînd apa, pune în mișcare roata 12 Pînză în formă de trapez la o corabie: ~ de gabier; ~ de sburător; ~ inferioară 13 pl. 🩺 Bucov. (MAR.) pop. Boală de copii mici care-i face să se încoarde, să bată din picioare și să plîngă mereu 14 🐙 (MAR.) ARIPA-GÎȘTEI, fluture mic, alb, ce se arată mai ales în lunile Iunie și Iulie (Pterophorus pentadactylus) (🖼 211) [lat. vulg. alapa].

ARIPĂ, aripi, s. f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor. ◊ Expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva). A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja. ♦ Fig. Ocrotire, protecție. 2. (Iht.) Înotătoare. 3. Membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului. 4. Nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor (1). Aripa avionului. Aripa mașinii. 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală). ♦ Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete. 6. Capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie). ♦ (În unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc. 7. Fig. Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid. [Acc. și ari] – Lat. alapa.

ARIPĂ, aripi, s. f. 1. Organ al păsărilor și al unor insecte, care servește la zbor; la păsări reprezintă o modificare a membrelor anterioare și este acoperită cu pene, iar la insecte este formată din chitină sau dintr-o membrană transparentă. Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ALECSANDRI, P. P. 141. ◊ Expr. A căpăta (sau a face, a prinde) aripi = a căpăta independență (în viață sau în muncă), a se iniția cu ușurință, a se ridica repede în muncă. ◊ Fig. Cu aripi de vifor, un vultur țîșnește-n tărie. BENIUC, V. 84. Asupra singurătății în care vegheau uimiți cei doi camarazi, năvăli o suflare rece, aripă depărtată a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. Chipurile bărbătești vesele, care surîdeau de-o mulțumire egoistă, deodată înghețară, stinse parcă de aripa morții. BART, E. 372. Pe aripi de munte și stînci de asfalt Castelul se-nalță, se-ncruntă, Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă. EMINESCU, O. IV 27. ♦ Fig. Avînt, însuflețire. Și [versul] să-ți dea, mai tîrzior, Aripi, credință și dor, Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. V. 408. ◊ Expr. A tăia sau a frînge (cuiva) aripile = a-i curma avîntul. ♦ Fig. (Adesea determinat prin «protectoare», «ocrotitoare») Ocrotire, scut. Mulțămește cucoanei că te-a scăpat de la moarte și ai dat peste belșug luîndu-te sub aripa dumisale. CREANGĂ, P. 330. 2. Organ exterior al peștilor, servind ca regulator al mișcărilor; înotătoare. 3. Prelungire membranoasă a corpului fructelor și semințelor, folosită la răspîndirea acestora prin vînt. 4. Nume dat unor obiecte, părților unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor (1): a) organ al avionului constînd din una sau mai multe suprafețe plane, legate de un corp central numit fuzelaj, și care servește la susținerea avionului în aer; b) fiecare dintre lopețile fixate pe roata morii și care, împinse de vînt sau de apă, pun în mișcare pietrele; c) apărătoare așezată deasupra roților unui vehicul, care are rolul de a proteja caroseria de noroi, de praf etc. Băiatul se dădu jos [din camion] și... clătinîndu-se de somn, se urcă pe o aripă. DUMITRIU, N. 271; d) pulpana unei haine. Umflai mantaua de-o aripă, o tîrîi pînă dincolo de țara neagră a furnicilor cu dinții de criță. HOGAȘ, M. N. 13. 5. Nume dat părților laterale ale unui întreg: a) parte a unei clădiri, care se prezintă ca o ptelungire laterală; b) parte laterală a unei trupe dispuse în ordine de bătaie; capăt, margine, flanc. Acele părți de locuri fuseseră mai cu seamă puternic întărite de aripa stingă a dușmanului. MACEDONSKI, O. III 79. 6.Fig. Grupare extremă (dreaptă sau stîngă) a unei organizații, a unui partid. Aripa stîngă a burgheziei, în frunte cu Bălcescu a fost nevoită, după revoluție, să ia drumul exilului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 168. – Accentuat și: aripă.Pl. și: aripe (SADOVEANU, O. IV 52, EMINESCU, O. I 93).

ARIPĂ, aripi, s. f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor. ◊ Expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a se ridica într-o muncă. ♦ Fig. Avînt, însuflețire. ♦ Fig. Ocrotire. 2. Organ exterior al peștilor, servind ca regulator al mișcărilor. 3. Prelungire membranoasă a fructelor și semințelor, folosită la răspîndirea lor cu ajutorul vîntului. 4. Nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcția sau poziția aripilor (1). Aripa avionului. Aripa mașinii.Aripă zburătoare = aeronavă la care motoarele și comenzile sînt introduse în aripă. ♦ Velă suplimentară folosită la navigația cu vînt din pupă. 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală. ♦ Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzele tranșeei de acces. ♦ Capăt, margine, flanc al unei trupe dispuse în ordine de bătaie. ♦ (În unele jocuri sportive) Extremă (3). 6. Fig. Grupare extremă (dreaptă sau stîngă) a unei organizații, a unui partid. 7. Compus: aripa-gîștei = fluture mic alb (Pterophorus pentadactylus). [Acc. și ari] – Lat. alapa.

ARIPĂ ~i f. 1) Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere care servește la zbor. A bate din ~i.A căpăta (sau a prinde) ~i a deveni ferm, încrezut în forțele sale; a prinde curaj. A tăia cuiva ~ile a face pe cineva să-și piardă curajul. 2) fig. Luare sub protecție; ocrotire; apărare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de înot; înotătoare. 4) Fiecare dintre planurile de susținere ale unui avion. 5) Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală. 6) mil. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unor trupe așezate în poziție de luptă; flanc. ~a dreaptă. ~a stângă. 7) Parte a caroseriei unui vehicul așezată deasupra fiecăreia dintre roți. 8) Fiecare dintre lopețile unei mori de vânt. 9) fig. Grupare extremă (de dreapta sau de stânga) în cadrul unei organizații sau partid. [G.-D. aripii; Acc. și aripă] /<lat. alapa

aripă f. 1. pereche de membre conformate pentru sbor (la pasări sau insecte); 2. (poetic) sbor: timpul odihnește bătrâna lui aripă AL.; 3. fig. protecțiune: pe aripile morții celei mântuitoare AL.; 4. extremitatea unui corp de armată; 5. laturea unei case; 6. tot ce seamănă cu o aripă: (la o biserică) streașina dela cel mai înalt turn; (la o moară) lopețile cari fac să se învârtească roțile; (la o trăsură) scândura de d’asupra roților care o apără de noroiu. [Origină necunoscută].

arípă (est) f., pl. ĭ, și áripă (vest) f., pl. áripĭ, ăripĭ și áripe (lat. álipes, -ipedis, cu aripĭ la picĭoare, d. ala, aripă, și pes, picĭor; mrom. áripă, parte din turmă, areapă, areápită și árpită, aripă. Prefacerea luĭ d în t s’a făcut după práepes, práepetis, care zboară ĭute, orĭ hóspes, hóspitis, oaspete, ĭar genu f. după ala, aripă. V. areapă). La păsărĭ și insecte, organele care le ajută să zboare, ĭar la peștĭ, acelea care-ĭ ajută să înoate. Aripile moriĭ, fofezele, razele care primesc vîntu. Aripile trăsuriĭ, apărătorile puse la roate ca să nu sară noroĭu’n sus. Aripile uneĭ oștĭ, laturile (flancurile) eĭ în front. (V. crilă). Aripile uneĭ case, coastele, partea dreaptă și stîngă. Aripile roateĭ (la vapor), zbaturile, lopețile care împing apa (la élice, ramurile eĭ). Mar. Velă trapezoidă suplementară. Fig. Protecțiune, scut: a fugi supt aripa cuĭva, supt aripa legiĭ. A zbura cu aripile tăle, a lucra fără ajutoru nimănuĭ. – Vechĭ árepă.

ARIPIOA (pl. -oare) sf. 1 dim. ARIPĂ: ciocîrlanul o lua pe aripioarele sale și o ducea (CRG.) 2 🐟 Organul membranos la pești cu ajutorul căruia înnoată (👉 PEȘTE).

aripă zburătoare s. f. Tip de avion în care fuselajul este parțial integrat în lățimea aripii ◊ „«Spanloader» este o aripă zburătoare propulsată de șase turboreactoare. Aparatul ar fi lipsit de trenul de aterizare obișnuit, cu roți. Decolarea și aterizarea ar urma să se facă cu ajutorul unor perne de aer.” R.l. 11 VI 80 p. 6. ◊ „Proiectul prevede «aripi zburătoare» uriașe, dotate cu săli de așteptare, purtând fiecare circa 100 de pasageri și care se rotesc permanent deasupra aeroporturilor.” R.l. 15 V 81 p. 6; v. și 25 XI 80 p. 6 (după fr. aile volante)

Avestița f. strigoaie, numită și Aripa Satanei, care sugrumă pe prunci în pântecele mamelor sau îndată după naștere. [Slav. VIEȘTIȚA, vrăjitoare].

areápă f., pl. epe (var. din aripă). Vest. Aripa (laturea) uneĭ turme în trîmbă (în mers). – În Ml. oreapă. V. crilă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aripă s. f., g.-d. art. aripii; pl. aripi

!aripă s. f., g.-d. art. aripii; pl. aripi

aripă/ari s. f., g.-d. art. aripii/aripii; pl. aripi/aripi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARIPĂ s. 1. v. înotătoare. 2. v. flanc. 3. v. extremă. 4. cruce, spetează, (reg.) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (~ la vârtelniță.) 5. săgeată, spetează. (~ la roata morii de vânt.) 6. fofează. (~ la moară.) 7. (la pl.) crucișe (pl.), cumpene (pl.), fofelnițe (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de țesut.) 8. (pop.) fofează. (~ la ferestre, uși, porți.) 9. (la pl.) sfârcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.)

ARIPĂ s. v. crilă, cordar, grijă, întinzător, ocrotire, protecție, strună.

aripă s. v. CRILĂ. CORDAR. GRIJĂ. ÎNTINZĂTOR. OCROTIRE. PROTECȚIE. STRUNĂ.

ARIPĂ s. 1. (IHT.) aripioară, înotătoare. (~ crapului.) 2. (MIL.) capăt, coastă, flanc, margine, (înv.) corn, mînecă. (~ dreaptă a frontului.) 3. (SPORT) extremă. (Joacă ~ stîngă, la fotbal.) 4. cruce, spetează, (reg.) crucișă, cumpănă, fofelniță, răscruce. (~ la vîrtelniță.) 5. săgeată, spetează. (~ la roata morii de vînt.) 6. fofează. (~ la moară.) 7. (la pl.) crucișe (pl.), cumpene (pl.), fofelnițe (pl.), răscruci (pl.), speteze (pl.). (~ la războiul de țesut.) 8. (pop.) fofează. (~ la ferestre, uși, porți.) 9. (la pl.) sfîrcuri (pl.). (~ la fundul butoiului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aripă (-pi), s. f.1. Organ care servește la zbor. – 2. Simbol a tot ce străbate spațiul cu repeziciune. – 3. Ocrotire, protecție. – 4. Piesă de aparat care prezintă asemănare cu aripa păsărilor. – 5. Capăt, flanc al unei trupe dispuse în ordine de bătaie. – 6. Parte laterală a unei clădiri. – 7. Parte a unui automobil care seamănă cu o aripă. – 8. Paletă a roții unei mori de apă. – Mr. aripă, areapită, megl. (i)aripă. Lat. ālĭpēs „înaripat”, probabil aplicat la început la obiectele care prezentau vreo asemănare cu aripile păsărilor (ca de ex. paleta roții hidraulice), și apoi generalizat, în locul lat. ala. Cf. calabr. alapa, prov. aubo, arbro, fr. aube, v. cat. álep, sp. álabe, toate cu sensul spaniol, care coincide cu sensul 8; cf. și cors. álaba „oblon” și port. aba „margine”. Mai multe materiale în Corominas, I, s. v. álabe. Etimologia alipes, propusă de Densusianu, Hlr., 30, este pentru REW 310 „begrifflich unmöglich”. Evoluția semantică prezintă în mod cert dificultăți; în ciuda acestui fapt, această ipoteză pare însă mai plauzibilă decît celelalte. După Pușcariu 123, „unbekannt, obwohl im ersten Teil des Wortes ala zu erkennen ist”. Același autor, în DAR, s-a decis în favoarea lat. alapa „palmă, lovitură” (etimologie acceptată și de REW 319, explicată de Diculescu, Elementele, 435 ca un der. de la ala cu suf. -αφος sau ιφος, a cărui necesitate nu ni se pare clară); dar trecerea semantică de la „palmă” la „aripă” este mai greu de explicat decît decît pe cea pe care am sugerat-o mai sus. Celelalte ipoteze sînt mai curînd fanteziste: din mag. röp „pană, penaj” (Cihac, II, 476); din gr. ῥιπή „început, pornire” (Roesler 564); de la un der. verbal *alipare, de unde alt der. postverbal *alipa (Pascu, I, 39; Beiträge, 7; Etimologii, 17); de la ala, cu suf. -ip (Pascu, Arch. Rom., VI, 325); din fondul anterior limbilor indo-europene, în legătură cu arab. risa și cu dravidiana (Lahovary 313). Der. aripa, vb. (a înaripa, a da aripi; a speria o pasăre cu pușca); aripăriță, s. f. (oaie care merge de obicei departe de turmă); aripat, adj. (înaripat); aripi, vb. refl. (despre copii, a avea convulsii, boală atribuită, în credința populară, faptului de a fi mîncat aripi de pasăre); aripioară, s. f.; aripos, adj. (înaripat); înaripa, vb. (a da aripi, a însufleți).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARIPĂ2 formă organizatorică în aviație

ARIPĂ1 organ al unei aeronave cu ajutorul căreia se menține în aer, asupra sa exercitându-se portanta aerodinamică, având forme și dimensiuni diferite. În general aripa poate fi dreaptă la avioanele clasice, subsonice, în săgeată la avioanele cu motoare ce dezvoltă o viteză egală cu cea a sunetului, delta la avioanele ce depășesc viteza sunetului și cu geometrie variabilă care își modifică anvergura și unghiul de săgeată în timpul zborului, la viteze mici aripa fiind dreaptă, iar pe măsură ce viteza crește aripa se aprope de fuselaj trecând la săgeată și apoi la delta. Există și aripi batante care se mișcă în jurul unei axe printr-o mișcare de rotație și aripi toroidale dispuse după un cerc. A. flexibilă motorizată, motodeltaplan (v.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Maiores pennas nido (lat. „Aripi mai mari decît cuibul”) Horațiu, Epistole (cartea I, epistola 20, versul 21) – E epistola adresată chiar cărții sale (Ad librum suum), căreia îi îngăduie să plece pretutindeni și să spună tuturor: Aripi mai mari am întins decît cuibul… Expresia lui Horațiu și-a luat și ea zborul în lume, referindu-se la oamenii care – ca și poetul – vor să-și desfășoare aripile năzuințelor în afara unui cerc strîmt. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i tăia (cuiva) aripile expr. a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a acționa după bunul plac; a impune restricții în conduita cuiva.

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

împușcat în aripă expr. beat.

sub aripa (cuiva) expr. sub protecția (cuiva), protejat (de cineva).

Intrare: aripă
  • pronunție: aripă, ari
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aripă
  • aripa
plural
  • aripi
  • aripile
genitiv-dativ singular
  • aripi
  • aripii
plural
  • aripi
  • aripilor
vocativ singular
plural
arapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hăripă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
haripe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
haripă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arpie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
areapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arepă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aripă, aripisubstantiv feminin

  • 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor; la păsări reprezintă o modificare a membrelor anterioare și este acoperită cu pene, iar la insecte este formată din chitină sau dintr-o membrană transparentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: aripioară
    • format_quote Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
    • format_quote El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ALECSANDRI, P. P. 141. DLRLC
    • format_quote figurat Cu aripi de vifor, un vultur țîșnește-n tărie. BENIUC, V. 84. DLRLC
    • format_quote figurat Asupra singurătății în care vegheau uimiți cei doi camarazi, năvăli o suflare rece, aripă depărtată a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. DLRLC
    • format_quote figurat Chipurile bărbătești vesele, care surîdeau de-o mulțumire egoistă, deodată înghețară, stinse parcă de aripa morții. BART, E. 372. DLRLC
    • format_quote figurat Pe aripi de munte și stînci de asfalt Castelul se-nalță, se-ncruntă, Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă. EMINESCU, O. IV 27. DLRLC
    • 1.1. figurat Avânt, însuflețire. DLRLC
      • format_quote Și [versul] să-ți dea, mai tîrzior, Aripi, credință și dor, Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. V. 408. DLRLC
      • chat_bubble A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva). DEX '09 DEX '98
        sinonime: însufleți
      • chat_bubble A căpăta (sau a prinde) aripi = a deveni ferm, încrezut în forțele sale; a prinde curaj. NODEX
      • chat_bubble A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        sinonime: descuraja
    • 1.2. figurat Luare sub protecție. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • chat_bubble A lua pe cineva sub aripa sa = a ocroti pe cineva. NODEX
        sinonime: ocroti
        • format_quote Mulțămește cucoanei că te-a scăpat de la moarte și ai dat peste belșug luîndu-te sub aripa dumisale. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
    • chat_bubble A căpăta (sau a prinde, a face) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. ihtiologie Organ exterior al peștilor, servind ca regulator al mișcărilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: înotătoare
  • 3. Membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. organ al avionului constând din una sau mai multe suprafețe plane, legate de un corp central numit fuzelaj, și care servește la susținerea avionului în aer. DLRLC NODEX
      • 4.1.1. Aripă zburătoare = aeronavă la care motoarele și comenzile sunt introduse în aripă. DLRM
    • 4.2. velă suplimentară folosită la navigația cu vânt din pupă. DLRM
    • 4.3. fiecare dintre lopețile fixate pe roata morii și care, împinse de vânt sau de apă, pun în mișcare pietrele. DLRLC NODEX
    • 4.4. apărătoare așezată deasupra roților unui vehicul, care are rolul de a proteja caroseria de noroi, de praf etc. DLRLC NODEX
      • format_quote Băiatul se dădu jos [din camion] și... clătinîndu-se de somn, se urcă pe o aripă. DUMITRIU, N. 271. DLRLC
    • 4.5. pulpana unei haine. DLRLC
      • format_quote Umflai mantaua de-o aripă, o tîrîi pînă dincolo de țara neagră a furnicilor cu dinții de criță. HOGAȘ, M. N. 13. DLRLC
  • 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 5.1. Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete. DEX '09 DEX '98 DLRM
  • 6. Capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Acele părți de locuri fuseseră mai cu seamă puternic întărite de aripa stîngă a dușmanului. MACEDONSKI, O. III 79. DLRLC
    • 6.1. (În unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc. DEX '09 DEX '98 DLRM
  • 7. figurat Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Aripa stîngă a burgheziei, în frunte cu Bălcescu a fost nevoită, după revoluție, să ia drumul exilului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 168. DLRLC
  • chat_bubble compus Aripa-gâștei = fluture mic alb (Pterophorus pentadactylus). DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii