ARHONDĂRIE, arhondării, s. f. Arhondaric. – Din ngr. arhondarion.

arhondărie sf [At: CIHAC II, 363 / V: ~ntă~ / Pl: ~ii / E: ngr ἀρχοντάρεῖον] Aripă dintr-o mănăstire (sau casă) destinată oaspeților, drumeților Si: (Mol) arhondaric.

ARHONDĂRIE sf. = ARHONDARIC [arhondar].

ARHONDĂRIE, arhondării, s. f. Arhondaric. – Din ngr. arhondaríon.

ARHONDĂRIE, arhondării, s. f. (Munt.) Arhondaric. Merseră să se odihnească în chilia starețului ce slujea de arhondărie. ODOBESCU, S. I 88.

ARHONDĂRIE, arhondării, s. f. (Reg.) Arhondaric. – Ngr. arhontareion.

arhondăríe f. (d. arhondaric). Arhondaric.

arhontărie sf vz arhondărie

arhondărie (rar) s. f., art. arhondăria, g.-d. art. arhondăriei; pl. arhondării, art. arhondăriile (desp. -ri-i-)

arhondărie s. f., art. arhondăria, g.-d. art. arhondăriei; pl. arhondării, art. arhondăriile

arhondărie s. f., art. arhondăria, g.-d. art. arhondăriei; pl. arhondării, art. arhondăriile

ARHONDĂRIE s. arhondaric. (A dormit la ~ mânăstirii.)

ARHONDĂRIE s. arhondaric. (A dormit la ~ mănăstirii.)