16 definiții pentru arhiereu arhierei arhireu arfiriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhiereu sm [At: COD. VOR. 45/12 / V: (înv) ~ei(u), ~ireu, arfiriu / S: (înv) archi~ / P: ~hi-e~ / Pl: ~ei / E: vsl арђиереи] 1 Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului Si: (înv) vlădică, (îvr) arhipăstor. 2 (Spc) Episcop fără eparhie și fără jurisdicție episcopală, dar care oficiază ceremoniile prescrise în arhieratic.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească. ♦ Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit); arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). Deci vă rog, părinți arhierei, de mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. – Pronunțat: -hi-e-.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.).

ARHIERÉU ~i m. Nume generic pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). [Sil. -hi-e-] /<sl. arhierei

arhiereu m. 1. episcop sau vlădică fără eparhie; 2. orice cleric mai sus de arhimandrit și până la patriarh. [Gr. mod.].

arhieréŭ m. (ngr. arhierévs, vgr. -reûs. V. ĭereŭ). Prelat, vlădică (arhiereŭ propriŭ zis, episcop, mitropolit și patriarh). În special, episcop fără eparhie. V. preut.

arhierei sm vz arhiereu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhieréu (-hi-e-) s. m., art. arhieréul; pl. arhieréi, art. arhieréii

arhieréu s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhieréi, art. arhieréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHIERÉU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)

ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)

Intrare: arhiereu
  • silabație: ar-hi-e-reu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhiereu
  • arhiereul
  • arhiereu‑
plural
  • arhierei
  • arhiereii
genitiv-dativ singular
  • arhiereu
  • arhiereului
plural
  • arhierei
  • arhiereilor
vocativ singular
  • arhiereule
plural
  • arhiereilor
arhierei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arhireu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arfiriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhiereu arhierei arhireu arfiriu

  • 1. Cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit).
      exemple
      • Deci vă rog, părinți arhierei, de mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159.
        surse: DLRLC

etimologie: