arhi- [At: DEX² / E: fr, lat archi-] Element de compunere care dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ.

ARHI- Element de compunere folosit la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhiepiscop, arhiduce, precum și la formarea unor adjective cărora le dă sens de superlativ, ca: arhiplin, arhipopulat etc.

ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhipăstor, și la formarea unor adjective cărora le dă sens superlativ, ca: arhiplin, arhicunoscut etc. – Fr. archi- (lat. lit. archi-).

ARHI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „foarte” și dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ. [Scris și archi-. / < fr., lat. archi- < gr. archein – a comanda, a porunci].

ARHI- pref. „mai mare peste”, „foarte”. (< fr. archi-, cf. gr. arkhein, a comanda)

*árhi- (vgr. arhi-, d. arhé, început). Prefix care arată superioritatea, ca: arhidiacon, arhiduce, arhiplin. V. baș-, extra-, ultra-, răs-.

ARCHI- v. arhi-.

arhi- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericești: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Același fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduși din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menționate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existență independentă în rom.

archi² sau arci (cuv. it. < gr. ἀρχή „cel din frunte”) prefix care, pus înaintea numelui unui instrument, desemnează cel mai mare exemplar al familiei respective (ex.: archibombardon*, arciliuto*, arcicembalo*). Echiv. germ.: erz.