2 definiții pentru argințel (ban)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argințél sn [At: ȘEZ. I, 183 / Pl: ~ei / V: (pop) -țăl / E: argint + -el] (Pop) 1-2 (Șhp) Argint (1) apreciat pentru valoarea și frumusețea sa Si: argintuț. 3 Culoare argintie. 4 (Înv; îe) A bate-n – A fi aproape argintiu. 5-6 (Șhp) Bani de argint Cf argint (7). 7 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina).

ARGINȚÉL (1, 3) s. n., (2) arginței, s. m. Diminutiv al lui argint. 1. v. argint (1). Un cal... Cu șaua de arginței. ȘEZ. I 183. Măi bădiță de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte... O scrie cu arginței, Că de-acela-i puțintel! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. (Rar) v. argint (2). (Atestat în forma regională argințăl) Ci să-mi vii cu voie bună... Că nu beu binele tău, Dar beu argințălul mieu. SEVASTOS, C. 262. 3. Culoare, luciu ca de argint (1). Porumb alb, cu gușa verde. Cu penițe zugrăvite, C-ochi în cap de pietre scumpe: Capu-i bate-n aurel, Ciocu-i bate-n argințel. TEODORESCU, P. P. 39.

Intrare: argințel (ban)
argințel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argințel
  • argințelul
  • argințelu‑
plural
  • arginței
  • argințeii
genitiv-dativ singular
  • argințel
  • argințelului
plural
  • arginței
  • argințeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argințel (ban)

  • 1. rar Diminutiv al lui argint.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • (Atestat în forma regională argințăl) Ci să-mi vii cu voie bună... Că nu beu binele tău, Dar beu argințălul mieu. SEVASTOS, C. 262.
      surse: DLRLC

etimologie: