9 definiții pentru argăți hargăți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argățí [At: PANN, ap. HEM 1572 / V: (reg) h~, hăr- / Pzi: ~țesc / E: argat] (Înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu și aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat într-o gospodărie de moșier sau de chiabur. Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. Tranz. (Rar) Argății un bogătan Pînă crescut hăietan. CORBEA, A. 7. – Variantă: (regional) hargățí (SBIERA, P. 88) vb. IV.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argățí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 să argățeáscă

argățì v. 1. a lucra în folosul cuiva; 2. fig. a munci fără plată.

2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.

argățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. argățeáscă

Intrare: argăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argăți
  • argățire
  • argățit
  • argățitu‑
  • argățind
  • argățindu‑
singular plural
  • argățește
  • argățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argățesc
(să)
  • argățesc
  • argățeam
  • argății
  • argățisem
a II-a (tu)
  • argățești
(să)
  • argățești
  • argățeai
  • argățiși
  • argățiseși
a III-a (el, ea)
  • argățește
(să)
  • argățească
  • argățea
  • argăți
  • argățise
plural I (noi)
  • argățim
(să)
  • argățim
  • argățeam
  • argățirăm
  • argățiserăm
  • argățisem
a II-a (voi)
  • argățiți
(să)
  • argățiți
  • argățeați
  • argățirăți
  • argățiserăți
  • argățiseți
a III-a (ei, ele)
  • argățesc
(să)
  • argățească
  • argățeau
  • argăți
  • argățiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hargăți
  • hargățire
  • hargățit
  • hargățitu‑
  • hargățind
  • hargățindu‑
singular plural
  • hargățește
  • hargățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hargățesc
(să)
  • hargățesc
  • hargățeam
  • hargății
  • hargățisem
a II-a (tu)
  • hargățești
(să)
  • hargățești
  • hargățeai
  • hargățiși
  • hargățiseși
a III-a (el, ea)
  • hargățește
(să)
  • hargățească
  • hargățea
  • hargăți
  • hargățise
plural I (noi)
  • hargățim
(să)
  • hargățim
  • hargățeam
  • hargățirăm
  • hargățiserăm
  • hargățisem
a II-a (voi)
  • hargățiți
(să)
  • hargățiți
  • hargățeați
  • hargățirăți
  • hargățiserăți
  • hargățiseți
a III-a (ei, ele)
  • hargățesc
(să)
  • hargățească
  • hargățeau
  • hargăți
  • hargățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argăți hargăți

  • 1. rar A munci ca argat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161.
      surse: DLRLC
    • L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19.
      surse: DLRLC
    • Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231.
      surse: DLRLC
    • Argății un bogătan Pînă crescui băietan. CORBEA, A. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: