17 definiții pentru argăseală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.

ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire. 2. (Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. – Argăsi + suf. -eală.

argăsea sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ghisa~, ~ghis~ / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: argăsi + -eală] 1 Tăbăcire. 2 (Ccr) Amestec de substanțe folosit la tăbăcirea pieilor. 3 (Îvp; îe) A se duce în putina cu ~ A se prăpădi.

ARGĂSEA (pl. -seli) sf. 🔧 Faptul de a argăsi 2 Amestecul de substanțe cu care se argăsesc pieile; proverb: a se duce în putina cu ~ (ZNN.), a ajunge rău, a se prăpădi.

ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile; argăsire. Tăbăcarul începuse argăseala pieilor. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. Pieile erau la loc sigur, în argăseală. CARAGIALE, S. 17.

ARGĂSEALĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din argăsi + suf. -eală.

argăseală f. 1. lucrarea de a argăsi; 2. materie acră în care se argăsesc pieile: putină de argăseală.

argăseálă f., pl. elĭ. Argăsire. Substanța cu care se argăsește, dubeală. V. amuș 1.

ARGHISEALĂ s. f. (Ban.) Tăbăceală. Argisalĕ. AC, 328. Etimologie: arghisi + suf. -(e)ală. Vezi și argăsit, arghisi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argăsea s. f., g.-d. art. argăselii; pl. argăseli

argăsea s. f., g.-d. art. argăselii; pl. argăseli

argăsea s. f., g.-d. art. argăselii; pl. argăseli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGĂSEA s. argăsire, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (Operația de ~ a pieilor.)

Intrare: argăseală
argăseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argăsea
  • argăseala
plural
  • argăseli
  • argăselile
genitiv-dativ singular
  • argăseli
  • argăselii
plural
  • argăseli
  • argăselilor
vocativ singular
plural
arghisală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arghiseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arghiseală
  • arghiseala
plural
genitiv-dativ singular
  • arghiseli
  • arghiselii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argăsea, argăselisubstantiv feminin

  • 1. Argăsire, tăbăcire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tăbăcarul începuse argăseala pieilor. DLRLC
  • 2. concretizat Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pieile erau la loc sigur, în argăseală. CARAGIALE, S. 17. DLRLC
etimologie:
  • Argăsi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.