13 definiții pentru arenda arendui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arenda vt [At: (a. 1834) URICARIUL V, 356/3 / V: (îrg) arân- / Pzi: ~déz / E: arendă] 1 A da în arendă (1). 2 A lua în arendă (1) Si: (rar) a subarenda, (înv) a arendălui, a arendui, a arândălui.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. (În orînduirile bazate pe exploatare) A da sau a lua în arendă. E ultimul an cînd îți mai arendez moșia. DUMITRIU, B. F. 52. Dintre proprietarii mari și chiar dintre cei mijlocii, foarte puțini își cultivă singuri domeniile; cei mai mulți, foarte mulți, și le arendează în bloc la cine dă mai mult. CARAGIALE, O. III 181.

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă.

A ARENDÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) 1) A da în arendă. 2) A lua în arendă. /Din arendă

arendui vt [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: arenda + -ui] (Înv) 1-2 A arenda (1-2).

ARENDUÍ vb. IV v. arenda.

ARENDUÍ vb. IV v. arenda.

arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arendá (a ~) vb., ind. prez. 3 arendeáză

arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, 3 sg. și pl. arendeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARENDÁ vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)

ARENDA vb. (înv. și pop.) a năimi, (înv., în Mold.) a împosesui. (~ un teren agricol.)

Intrare: arenda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arenda
  • arendare
  • arendat
  • arendatu‑
  • arendând
  • arendându‑
singular plural
  • arendea
  • arendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arendez
(să)
  • arendez
  • arendam
  • arendai
  • arendasem
a II-a (tu)
  • arendezi
(să)
  • arendezi
  • arendai
  • arendași
  • arendaseși
a III-a (el, ea)
  • arendea
(să)
  • arendeze
  • arenda
  • arendă
  • arendase
plural I (noi)
  • arendăm
(să)
  • arendăm
  • arendam
  • arendarăm
  • arendaserăm
  • arendasem
a II-a (voi)
  • arendați
(să)
  • arendați
  • arendați
  • arendarăți
  • arendaserăți
  • arendaseți
a III-a (ei, ele)
  • arendea
(să)
  • arendeze
  • arendau
  • arenda
  • arendaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arendui
  • arenduire
  • arenduit
  • arenduitu‑
  • arenduind
  • arenduindu‑
singular plural
  • arenduiește
  • arenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arenduiesc
(să)
  • arenduiesc
  • arenduiam
  • arenduii
  • arenduisem
a II-a (tu)
  • arenduiești
(să)
  • arenduiești
  • arenduiai
  • arenduiși
  • arenduiseși
a III-a (el, ea)
  • arenduiește
(să)
  • arenduiască
  • arenduia
  • arendui
  • arenduise
plural I (noi)
  • arenduim
(să)
  • arenduim
  • arenduiam
  • arenduirăm
  • arenduiserăm
  • arenduisem
a II-a (voi)
  • arenduiți
(să)
  • arenduiți
  • arenduiați
  • arenduirăți
  • arenduiserăți
  • arenduiseți
a III-a (ei, ele)
  • arenduiesc
(să)
  • arenduiască
  • arenduiau
  • arendui
  • arenduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arenda arendui

  • 1. A da sau a lua în arendă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • E ultimul an cînd îți mai arendez moșia. DUMITRIU, B. F. 52.
      surse: DLRLC
    • Dintre proprietarii mari și chiar dintre cei mijlocii, foarte puțini își cultivă singuri domeniile; cei mai mulți, foarte mulți, și le arendează în bloc la cine dă mai mult. CARAGIALE, O. III 181.
      surse: DLRLC

etimologie: