ardelean ardeleană ardeleancă

ardelean

etimologie:

  • Ardeal (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

ardeleancă

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: transilvăneancă

etimologie:

  • Ardelean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

12 definiții

ardeleán, -ă [At: (a. 1639) ap. HEM 1521 / Pl: ~Ieni, -lene / E: Ardeal + -ean(ă)] 1-2 smf, a (Persoană) din Ardeal Si: transilvănean, (Îrg) ardevan. 3-4 smf, a (Român) originar din Ardeal. 5 smp Populație care locuiește în Ardeal. 6 a Care aparține Ardealului. 7 a Care aparține ardelenilor (5). 8 a Referitor la Ardeal. 9 a Privitor la ardeleni (5). 10 a Care este specific Ardealului. 11 a Care este caracteristic ardelenilor (5). 12 a Care provine din Ardeal. 13 a Care provine de la ardeleni (5). 14 sfa (Reg) Dans popular de perechi cu ritm viu, originar din Ardeal Si: (reg) ardeleanca (5), ardeleneasca (6), abrudeana, hațegana, lugojana, someșana, (rar) ardelenește (4). 15 sfa Melodia după care se dansează ardeleana (14).

ardeleáncă [At: HEM 1523 / Pl: ~lence / E: ardelean + -că] 1-2 sf, af (Femeie) din Ardeal. 3-4 sf af (Româncă) originară din Ardeal. 5-6 sfa Ardeleana (14-15).

ARDELEÁNA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), hațegana (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)

ardeleán (ardeleánă), adj. – Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, și acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). – Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelenește, adv.; ardelenism, s. n.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARDELEÁN s., adj. 1. s. transilvănean, (înv. și reg.) ungureán, (prin Bucov.) ardắu. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelenesc, transilvănean, (rar) transilván. (Populația ~.)

ARDELEÁNA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), hațegana (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)

ARDELEÁNCĂ s. transilvăneancă, (înv. și reg.) ungureáncă. (E ~ de felul ei.)

ardeleana 1. Categorie de jocuri populare românești, de cuplu, răspândite în Țara Crișurilor, Țara Moților, Banat și Hunedoara. Au la bază formația de „perechi în linie” cu partenerii situați față în față ținându-se de mâini, de umeri, sau de talie și o desfășurare a mișcărilor pe o traiectorie bilaterală. În cadrul categoriei se pot distinge 3 grupe de tipuri de joc: a) a. sincopate – a. în șir (v. pe picior), a. în roată (roata prin casă), a. sărită, țarina mocanilor, ț. văsarilor, lunga, sorocul; a. nesincopate lente – poarga bihoreană (v. luncanul), ardeleanul rar; a. pe doi pași, a. pe trei pași; a. bănățeană, țarina minerilor (ț. Abrudului); a. nesincopate repezi – mânânțălul*, pre loc, bradul, măzărica, de doi bănățean. 2. A. feciorește – grupă de jocuri fâcând parte din categoria „jocurilor feciorești”*. 3. Dans de salon introdus pe la sfârșitul sec. 19 în pătura intelectuală din Transilvania și popularizat prin școală și în alte regiuni ale țării. 4. Joc din Moldova de N, în monom, bărbătesc, cu multe figuri de virtuozitate (ardeleneasca). 5. Jocuri de diferite tipuri (în perechi, cerc sau linie) de origine presupusă ardelenească și cu nume înrudite (Ardelenește, Ardelenia etc.).

ardeleán, -ă, ardeleni, -e, s.m.f., adj. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte, sunt ardeleni” (ALRRM, 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi, 1925: 219); „Ardelean cu ceapa-n foc, / Morășan cu lapte-n toc” (Bilțiu, 2006: 216). ♦ (onom.) Ardelean, nume de familie frecvent în județ (4.723 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din n. top. Ardeal + suf. -ean.

ardeleáncă, ardelence, s.f. – Femeie originară din regiunea Ardeal. Locuitoare din regiunea Ardeal. – Din ardelean + suf. -că.

ardeléan, -eni, s.n. – Locuitor din Ardeal: „De la Cavnic, peste munte sunt ardeleni” (ALR 1969: 4); „Că noi altu’ ț-om găsî, / Mai de iță, mai de neam, / Nu ca esta-u’ ardelean” (Papahagi 1925: 219). – Din Ardeal + -ean.

BICAZU ARDELEAN, com. în jud. Neamț; 4.385 loc. (1991). Expl. de marne și calcare. Zonă turistică.

Intrare: ardelean
ardelean (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardelean ardeleanul ardelea ardeleana
plural ardeleni ardelenii ardelene ardelenele
genitiv-dativ singular ardelean ardeleanului ardelene ardelenei
plural ardeleni ardelenilor ardelene ardelenelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M20) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardelean ardeleanul
plural ardeleni ardelenii
genitiv-dativ singular ardelean ardeleanului
plural ardeleni ardelenilor
vocativ singular ardeleanule, ardelene
plural ardelenilor
substantiv feminin (F12) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardelea ardeleana
plural ardelene ardelenele
genitiv-dativ singular ardelene ardelenei
plural ardelene ardelenelor
vocativ singular ardeleană, ardeleano
plural ardelenelor
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardeleancă ardeleanca
plural ardelence ardelencele
genitiv-dativ singular ardelence ardelencei
plural ardelence ardelencelor
vocativ singular ardeleancă, ardeleanco
plural ardelencelor

22 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau ardelenilor (1), privitor la Ardeal sau la ardeleni; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal; transilvăneancă. – Ardelean + suf. -că.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui, privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Ardelean + suf. -că.

ARDELEÁN1, -Ă, ardeleni, -e, adj. Al ardelenilor; din Ardeal; transilvănean. Orașe ardelene.Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.

ARDELEÁN2, -Ă, ardeleni, -e, s. m. și f. Persoană care este originară din Ardeal sau care locuiește în Ardeal; transilvănean.

ARDELEÁNĂ, ardelene, s. f. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular din Ardeal. Să jucăm ardeleana.

ARDELEANCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă.

ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui; privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean. 2. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal. – Din Ardeal + suf. -ean.

ARDELEÁNA s. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal și melodia după care se execută. – Din Ardeal + suf. -eană.

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din ardelean + suf. -că.

ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; adj. f. ardeleánă, pl. ardeléne

!ardeleána (dans) s. f. art., neart. ardeleánă, g.-d. art. ardelénei

ardeleáncă s. f., g.-d. art. ardeléncei; pl. ardelénce

ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; f. sg. ardeleánă, pl. ardeléne

ardeleána (dans) s. f. art.

ardeleáncă s. f., g.-d. art. ardeléncei; pl. ardelénce

ARDELEÁN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.

ARDELEÁNCĂ s. v. transilvăneancă.

ARDELEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Ardealului sau populației lui; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ARDELEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean

ARDELEÁNCĂ ~énce f. Femeie care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvăneană. [G.-D. ardelencei] /ardelean + suf. ~