2 definiții pentru arbore-de-plută
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PHELLODENDRON Rupr., FELODENDRON, ARBORE DE PLUTĂ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile subtropicale și temperate ale Asiei, cca 11 specii de arbori înalți pînă la 20 m. Frunze caduce, aromate, imparipenat-compus, foliole ovat-lanceolate, pre vîrf alungite, mărunt-crenate pe margini, punctate. Flori unisexuat- dioice, mici, verzi-gălbui, în capitule terminale. Fructe, drupe globuloase.
Phellodendron amurense Rupr. « Arborele plută de Amur ». Înflorește vara. Flori mici, hermafrodite, unisexuate, dioice, galbene- verzui, dispuse în mici panicule terminale. Frunze, de obicei opuse, cca 33 cm lungime, imparipenat-compuse cu 5-13 foliole ovat-lanceolate, 5-10 cm lungime, acuminate, pe margini fin-denticulate, pe partea inferioară glauce, nervura centrală păroasă, pe cea superioară verzi-închis-lucitor cu peri pe margine, miros puternic, cad la începutul toamnei avînd culoarea aurie. Arbore, cca 15 m înălțime. Scoarță groasă, moale, (plută), gri, adînc-crăpată, lujeri puternici, gri.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |