15 definiții pentru arat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARAT1 s. n. Acțiunea de a ara; arătură (1). – V. ara.

arat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 246 / Pl: ~uri / E: ara4] 1 Brăzdare a pământului cu plugul pentru însămânțare. 2 Timpul când se fac arăturile. 3 (Rar) Arătură (3). 4 (Pop; art) Plugușorul.

ARAT I. adj. p. ARA contr. NEARAT. II. sbst. 🚜 1 Faptul de a ara 2 Timpul cînd se ară.

ARAT1 s. n. Acțiunea de a ara; arătură. – V. ara.

ARAT s. n. Acțiunea de a ara. Mama are, totuși, o bucată de pămînt, pe deal... Mă ia tata cîteodată acolo, la arat, la semănat, la secerat. STANCU, D. 52. Dar lumina amurgește și plugarii cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121.

ARAT1 s. n. Acțiunea de a ara.

arat a. brăzdat cu plugul. ║ n. lucrarea de a ara câmpul: plugarul cu hărnicie s’apucase de arat NEGR.

arát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ara.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARAT s. arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

ARAT s. arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arat (arate), s. n. – Plug. Mr. aratru. Lat. ărātrum (Pușcariu, Dacor., VIII, 324; Lacea, Dacor., VI, 339). Cuvîntul este foarte rar, are circulație mică în regiunea Muscel. A fost înlocuit de plug, poate datorită confuziei cu part. de la a ara; este posibil să se păstreze, confundat cu totul cu acesta, în expresii ca a ieși la arat. Cf. ara.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ca musca la arat – ultimul vers din fabula Musca de Al. Donici. După munca pe ogor, un bou se îndrepta spre casă. O muscă se așezase pe jugul lui. „De unde vii, soro?” – o întreabă altă muscă întîlnită în cale. Cu un aer supărat, cealaltă îi răspunde: „Nu vezi că noi ne-ntoarcem din cîmp, de la arat?!” Și fabula se încheie cu morala: „Spre laudă deșartă / Mulți zic: noi am lucrat; / Cînd ei lucrează-n faptă / Ca musca la arat”. Expresia e deci întrebuințată pentru a caracteriza pe cei care își atribuie meritele altora; se împăunează că au luat parte activă la o muncă, dar în realitate rolul lor a fost inexistent. Fabulistul rus I.I. Dimitriev a scris pe aceeași temă o fabulă intitulată de asemenea Musca (1803). Maiakovski folosește expresia în poezia satirică Muștele opoziției la Congresul Sovietelor: Toți discută: / Oh și ah, / cum va fi, / puterea sovietică nu e rea? / dar dacă vom ajunge / pe coarnele boului istovit, / vor striga cei dintîi: „noi am arat!” LIT.

Intrare: arat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arat
  • aratul
  • aratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arat
  • aratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aratsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a ara; arătură. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mama are, totuși, o bucată de pămînt, pe deal... Mă ia tata cîteodată acolo, la arat, la semănat, la secerat. STANCU, D. 52. DLRLC
    • format_quote Dar lumina amurgește și plugarii cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
etimologie:
  • vezi ara DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.