21 de definiții pentru arțăgos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: harțăgos, -oásă, hărțăgos, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

arțăgos, ~oa [At: GORJAN, H. IV, 214 / V: -țăg-, hăr- / Pl: ~oși, ~oase / E: arțag + -os] 1-2 smf, a (Om) certăreț Si: (îvp) gâlcevitor. 3 av Cu arțag (3).

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Cu arțag, pornit pe ceartă, gîlcevitor. ◊ (Substantivat) Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291. ◊ Fig. Între doi boi rumegînd în ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186. Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul în apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270. – Variantă: hărțăgós, -oásă (SBIERA, P. 8, CREANGĂ, P. 111, ȘEZ. I 284) adj.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Pornit pe ceartă; certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Din arțag + suf. -os.

ARȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are arțag; care este dispus spre ceartă; gâlcevitor; certăreț; scandalagiu; buclucaș. /arțag + suf. ~os

arțăgos a. (Mold. harțăgos) pornit la mânie, cârcotaș, gâlcevitor: la luptă harțăgoși POP.

HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

arțâgos, ~oa a, smf, av vz arțăgos

hărțăgos, ~oa a vz arțăgos

HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. V. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. V. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ARȚĂGOS.

arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.

hărțăgós, -oásă adj. (d. harțag). Care are tot-de-a-una harțag. – Și hărțăgáș și arțăgáș (Munt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arțăgos (pop., fam.) adj. m., pl. arțăgoși; f. arțăgoa, pl. arțăgoase

arțăgos (pop., fam.) adj. m., pl. arțăgoși; f. arțăgoasă, pl. arțăgoase

arțăgós adj. m., pl. arțăgóși; f. sg. arțăgoásă, pl. arțăgoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARȚĂGÓS adj., s. v. certăreț.

ARȚĂGOS adj., s. certăreț, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)

Intrare: arțăgos
arțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arțăgos
  • arțăgosul
  • arțăgosu‑
  • arțăgoa
  • arțăgoasa
plural
  • arțăgoși
  • arțăgoșii
  • arțăgoase
  • arțăgoasele
genitiv-dativ singular
  • arțăgos
  • arțăgosului
  • arțăgoase
  • arțăgoasei
plural
  • arțăgoși
  • arțăgoșilor
  • arțăgoase
  • arțăgoaselor
vocativ singular
plural
hărțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărțăgos
  • hărțăgosul
  • hărțăgosu‑
  • hărțăgoa
  • hărțăgoasa
plural
  • hărțăgoși
  • hărțăgoșii
  • hărțăgoase
  • hărțăgoasele
genitiv-dativ singular
  • hărțăgos
  • hărțăgosului
  • hărțăgoase
  • hărțăgoasei
plural
  • hărțăgoși
  • hărțăgoșilor
  • hărțăgoase
  • hărțăgoaselor
vocativ singular
plural
harțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harțăgos
  • harțăgosul
  • harțăgosu‑
  • harțăgoa
  • harțăgoasa
plural
  • harțăgoși
  • harțăgoșii
  • harțăgoase
  • harțăgoasele
genitiv-dativ singular
  • harțăgos
  • harțăgosului
  • harțăgoase
  • harțăgoasei
plural
  • harțăgoși
  • harțăgoșilor
  • harțăgoase
  • harțăgoaselor
vocativ singular
plural
arțâgos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arțăgos, arțăgoaadjectiv

  • 1. popular familiar Certăreț, gâlcevitor, scandalagiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291. DLRLC
    • format_quote figurat Între doi boi rumegînd în ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186. DLRLC
    • format_quote figurat Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul în apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270. DLRLC
etimologie:
  • Arțag + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.