11 definiții pentru arămar
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.
arămar sm [At: HEM 1468 / V: (pop) -iu / Pl: ~i / E: aramă + -ar(iu)] (Pop; asr) 1 Lucrător în aramă (2). 2 Vânzător de obiecte de aramă (2). 3 (Spc) Căldărar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂMAR sm. 🛞 ⚚ Cel ce lucrează sau vinde obiecte de aramă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARĂMAR, arămari, s. m. Cel care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂMAR, arămari, s. m. Persoană care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă. – Din aramă + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARĂMAR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din aramă. /aramă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arămariu sm vz arămar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arămar (rar) s. m., pl. arămari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arămar (rar) s. m., pl. arămari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arămar s. m., pl. arămari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
arămar, arămarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Aramă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09