arădean arădeancă arădan arădancă

arădean

  • 1. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Arad.
    surse: DEX '09 DEX '98 substantiv masculin admite vocativul
  • 2. Care aparține municipiului sau județului Arad ori arădenilor, referitor la municipiul sau județul Arad ori la arădeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 adjectiv

etimologie:

  • Arad (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98

arădeancă

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Arad.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Arădean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98

2 definiții

arădeán, ~ă [At: DEX2 / Pl: -eni, -ene / E: Arad np + -ean] 1-2 smf Persoană născută (și crescută) în Arad. 3-4 smf a (Locuitor) din Arad.

arădeáncă sf [At: DEX2 / Pl: ~ence / E: arădean + -că] 1-3 Arădeană (1-3).

Intrare: arădean
arădean (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arădean arădeanul arădea arădeana
plural arădeni arădenii arădene arădenele
genitiv-dativ singular arădean arădeanului arădene arădenei
plural arădeni arădenilor arădene arădenelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M20) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arădean arădeanul
plural arădeni arădenii
genitiv-dativ singular arădean arădeanului
plural arădeni arădenilor
vocativ singular arădeanule, arădene
plural arădenilor
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arădeancă arădeanca
plural arădence arădencele
genitiv-dativ singular arădence arădencei
plural arădence arădencelor
vocativ singular arădeancă, arădeanco
plural arădencelor
substantiv masculin (M23) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arădan arădanul
plural arădeni arădenii
genitiv-dativ singular arădan arădanului
plural arădeni arădenilor
vocativ singular arădanule, arădene
plural arădenilor
arădan (adj.) adjectiv
adjectiv (A21) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arădan arădanul arăda arădana
plural arădeni arădenii arădene arădenele
genitiv-dativ singular arădan arădanului arădene arădenei
plural arădeni arădenilor arădene arădenelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F30) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arădancă arădanca
plural arădence arădencele
genitiv-dativ singular arădence arădencei
plural arădence arădencelor
vocativ singular arădancă, arădanco
plural arădencelor

10 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ARĂDEÁN, -Ă, arădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Arad. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Arad ori arădenilor (1), referitor la municipiul sau județul Arad ori la arădeni. – Arad (n. pr.) + suf. -ean.

ARĂDEÁNCĂ, arădence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Arad. – Arădean + suf. -că.

ARĂDEÁN, -Ă, arădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Arad. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Arad. – Arad (n. pr.) + suf. -ean.

ARĂDEÁNCĂ, arădence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Arad. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Arad. – Arădean + suf. -că.

!arădeán adj. m., s. m., pl. arădéni; adj. f. arădeánă, pl. arădéne

!arădeáncă s. f., g.-d. art. arădéncei; pl. arădénce

arădeán/arădán adj. m., s. m., pl. arădéni; f. sg. arădeánă/arădánă, pl. arădéne

arădeáncă/arădáncă s. f., g.-d. art. arădéncei; pl. arădénce

ARĂDÁN v. Arad; n. l. arădeán / arădán

Vezi capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori - gall

arădeáncă / arădáncă s. f., g.-d. art. arădéncei; pl. arădénce