11 definiții pentru apus (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APUS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

APUS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse.V. apune.

apus2, ~ă [At: P. MAIOR, IST. 70/15 / Pl: ~uși, ~e / E: apune] 1 a (D. astre) Care a apus (1). 2 a (Fig; d. vreme, timp) Trecut. 3 a (D. ochi) Fără vedere. 4 a (Îvr; Trs; d. societate și oameni) înapoiat. 5 av (Înv; nob) Cu dispreț.

APUS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna, stins, trecut. Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27. Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.

APUS2, -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna; stins, trecut. Vremuri apuse.V. apune.

APUS1 ~să (~și, ~se) 1) v. A APUNE. 2) Care a trecut, a dispărut. Vremuri demult apuse. /v. a apune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APUS adj. dispărut, pierdut, trecut. (Vremuri de mult ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin împărțirea definitivă a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), între cei doi fii ai acestuia, Honoriu și Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V și centrul Europei și din N Africii. A dăinuit până în 476, când ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducătorul mercenarilor germani.

Laudator temporis acti (lat. „Acel care laudă vremurile apuse” sau, mai liber: „Proslăvitorul timpurilor trecute”) – Horațiu, versul 173 din Ars poetica. Poetul denunță paseismul și îi ironiza pe cei ce cîntau cu regret timpurile de odinioară, îndeosebi cu scopul de a blama (zice Horațiu în versul următor, 174) vremurile „de acum”. Așadar, laudator temporis acti nu se întrebuințează decît ca o critică la adresa celor care evocă nostalgic vremurile de altă dată și nu găsesc nimic bun în prezent. LIT.

Intrare: apus (adj.)
apus1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apus
  • apusul
  • apusu‑
  • apu
  • apusa
plural
  • apuși
  • apușii
  • apuse
  • apusele
genitiv-dativ singular
  • apus
  • apusului
  • apuse
  • apusei
plural
  • apuși
  • apușilor
  • apuse
  • apuselor
vocativ singular
plural
appus2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • appus
  • appusul
  • appu
  • appusa
plural
  • appuși
  • appușii
  • appuse
  • appusele
genitiv-dativ singular
  • appus
  • appusului
  • appuse
  • appusei
plural
  • appuși
  • appușilor
  • appuse
  • appuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apus, apuadjectiv

  • 1. Dispărut pentru totdeauna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Obrazul la pămînt l-am pus Să-mi amintesc de-un dor apus. BANUȘ, în POEZ. N. 27. DLRLC
    • format_quote Rîul sfînt ne povestește... despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44. DLRLC
    • format_quote Vremuri apuse. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi apune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.