16 definiții pentru apucat (fapt)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APUCAT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.V. apuca.

APUCAT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.V. apuca.

apucat1 sn [At: CANTEMIR, ap. HEM 1425 / Pl: ~uri, ~e / E: apuca] 1 Prindere. 2 (Îlav) Pe ~e(le) În fugă. 3 (Îal) În mod superficial. 4 Epilepsie. 5-10 (Înv) Apucare (2-6).

APUCAT I. adj. 1 p. APUCA contr. NEAPUCAT 2 fig. Pornit, iute, cam într’o ureche: era ea cam ~ă și ’nainte (VLAH.) 3 🩺 pop. Bolnav de colici (vorb. mai ales de copii mici): cînd pruncul se svîrcolește..., babele și moașele zic că e ~ de inimă (TEOD.). II. sbst. 1 Faptul de a apuca 2 loc. adv. Pe ~e, la întîmplare, cum poate cineva după împrejurări: feciorii de boieri învățau romînește numai din întîmplare și pe ~ (I.-GH.) 3 Răpire, prădare, jefuire: cu tălhușaguri și ~ul a trăi era obicinuiți (CANT.) 4 🩺 pop. Dureri, colici, epilepsie (mai ales la copii): Strînsul cu ~ul a umblat Și de mîna dreaptă m’a luat (TOC.).

APUCAT1 s. n. Faptul de a apuca. ◊ (Adesea în loc. adv.) Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întîmplare, în fugă. Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21. Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540. – Forme gramaticale: (în locuțiuni) apucate, apucatele.

APUCAT1 s. n. Faptul de a (se) apuca.Expr. Pe apucate = în fugă, în mod superficial, la întîmplare. [Formă gramaticală: (în expr.) apucate]

APUCAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APUCA și A SE APUCA.Pe ~te în fugă; în grabă. 3) și substantival (în superstiții) Care este muncit de diavol. 3) Care nu este în toate mințile; smintit. /v. a (se) apuca

apucat a. 1. luat, surprins, prins; apucat de hoți, de friguri; 2. iute, aprig: oricât de apucat ar fi; 3. răcit la mijloc (de copii). ║ n. 1. în locuțiunea: pe apucate, în pripă; 2. pop. dureri convulsive la prunci: descântec de apucat.

apucát, -ă adj. Zăpăcit, țicnit. S. n., pl. urĭ.Apucătură, o boală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apucat s. n. (pl. apucate în loc. pe ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APUCAT s. v. colică, crampă, epilepsie, spasm.

apucat s. v. COLICĂ. CRAMPĂ. EPILEPSIE. SPASM.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pe apucate expr. la întâmplare, la nimereală

Intrare: apucat (fapt)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apucat
  • apucatul
  • apucatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • apucat
  • apucatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apucatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) apuca. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe apucate sau pe apucatele = în mod superficial, la întâmplare, în fugă. DLRLC NODEX
      • format_quote Totdeauna era unul [un copil] în leagăn, în dreptul patului mamei, și mama dormea pe apucate. PAS, Z. I 21. DLRLC
      • format_quote Ce viață-l aștepta pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. DLRLC
      • format_quote Cetele lui Horia abia aveau o organizațiune; ele erau armate numai cu sulițe, cu săbii, cu ceva puști și pistoale, strînse pe apucatele. ODOBESCU, S. III 540. DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale (în locuțiuni): apucate, apucatele DLRLC
etimologie:
  • vezi apuca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.