17 definiții pentru aprinzător(oare) aprinzătoare aprinzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aprinzător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 88/2 / V: (îrg) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: aprinde + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care aprinde (3). 3 smf (Înv) Persoană cu ocupația de a aprinde (1) ceva. 4 snf Instrument sau obiect pentru aprins. 5 sn Dispozitiv de aprindere (1) a unui combustibil, a fitilului unui explozibil etc. 6 sf (Trs; mpl) Chibrit. 7 a Inflamabil. 8 a (Înv; fig) Excitant.

APRINZĂTOÁRE s. f. v. aprinzător.

APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc. [Var.: aprinzătoáre s. f.] – Aprinde + suf. -ător.

APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc. – Aprinde + suf. -ător.

APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care provoacă aprinderea fitilului unei încărcături explozive. V. amorsă.

APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care provoacă aprinderea fitilului unei încărcături explozive prin izbire sau prin frecare. – Din aprinz (prez. ind. al lui aprinde) + suf. -ător.

APRINZĂTÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv care aprinde fitilul unei încărcături explozive. 2) Instrument (electric) cu care se aprinde flacăra la aragaz. /aprinz (a aprinde) + suf. ~ător

aprinzător m. cel ce aprinde lămpile.

aprinzătór, -oáre adj. Care aprinde. S. f., pl. orĭ. Mașină de aprins (cum e, de ex., cutiuța saŭ altă formă de aparat de aprins țigările îld. chibrit). S. n., pl. oare. Parte de mașină saŭ instrument care produce foc (cum e chear chibritu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aprinzătoáre (obiect, chibrit) (reg.) (a-prin-) s. f., pl. aprinzătóri

aprinzătór (dispozitiv) (a-prin-) s. n., pl. aprinzătoáre

aprinzătoáre (instrument) s. f. (sil. -prin-), pl. aprinzătóri

aprinzătór s. n. (sil. -prin-), pl. aprinzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APRINZĂTOÁRE s. v. brichetă, chibrit.

APRINZĂTÓR adj. v. inflamabil.

aprinzătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT.

aprinzător adj. v. INFLAMABIL.

Intrare: aprinzător(oare)
aprinzător substantiv neutru
  • silabație: a-prin-
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprinzător
  • aprinzătorul
  • aprinzătoru‑
plural
  • aprinzătoare
  • aprinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • aprinzător
  • aprinzătorului
plural
  • aprinzătoare
  • aprinzătoarelor
vocativ singular
plural
aprinzătoare substantiv feminin
  • silabație: -prin-
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprinzătoare
  • aprinzătoarea
plural
  • aprinzători
  • aprinzătorile
genitiv-dativ singular
  • aprinzători
  • aprinzătorii
plural
  • aprinzători
  • aprinzătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aprinzător(oare) aprinzătoare aprinzător

  • 1. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brichetă chibrit

etimologie:

  • Aprinde + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09