O definiție pentru apolitețe (pl. -ți)
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Apolitețe ≠ politețe
Intrare: apolitețe (pl. -ți)
apolitețe (pl. -ți) substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |