apocrif, ~ă sn, a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr apocryphe, lat apocryphus, -a, -um] 1-2 (Scriere) a cărei autenticitate nu e dovedită Cf. falsificat, neautentic, scornit. 3-4 (Bis) (Carte) nerecunoscută de biserică, atribuită părinților bisericii.

*APOCRIF I. adj. 1 Îndoielnic, care nu poate fi dovedit ca fiind autentic: document ~ ¶ 2 📝 Se zice despre cărțile și autorii a căror autoritate e îndoielnică, în spec. de unele cărți pe care biserica nu le recunoaște ca autentice: a treia și a patra carte din Esdra sînt ~e. II. (pl. -ife) sn. 📝 Scriere care nu poate fi dovedită ca autentică; în spec. text cu cuprins religios, dar pe care biserica nu-l recunoaște de canonic [fr. < gr.].

APOCRIF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit în mod fals altui autor decît celui adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus).

APOCRIF, -Ă adj. (Despre documente, scrieri) Atribuit în mod fals altui autor; nesigur; neautentic. ♦ (s.n.) Scriere religioasă nerecunoscută de canoane. [Cf. fr. apocryphe, lat. apocryphus, gr. apokryphos – ascuns].

APOCRIF, -Ă I. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic. II. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane. (< fr. apocryphe, lat. apocryphus)

APOCRIF² ~e n. Carte religioasă nerecunoscută de biserică. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus

apocrif a. nesigur: scriere apocrifă, al cărui autor e necunoscut. ║ n. carte necanonică, considerată de Biserică ca neinspirată, cum este apocriful despre copilăria lui Isus și Epistolia sau visul Maicei Domnului.

*apocríf, -ă adj. (vgr. apókryphos, ascuns. V. criptă). Nesigur, neautentic, suspect: istorie apocrifă. S. n. Carte necanonică considerată de biserică ca neinspirată, ca cea despre copilăria lui Iisus și Epistolia saŭ Visul Maĭciĭ Domnuluĭ.

apocrif² (desp. -po-crif) s. n., pl. apocrife

apocrif² (-po-crif) s. n., pl. apocrife

apocrif s. n. (sil. -crif), pl. apocrife