4 definiții pentru aorist (pl. aoristuri)

AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristos – mărginit, determinat].

AORÍST s. n. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)

AORÍST n. Timp trecut indefinit (în conjugarea verbală din unele limbi). /<fr. aoriste, lat. aoristus

aorist n. timpul trecutului indefinit (în conjugarea greacă).

Intrare: aorist (pl. aoristuri)
aorist (pl. aoristuri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aorist aoristul
plural aoristuri aoristurile
genitiv-dativ singular aorist aoristului
plural aoristuri aoristurilor
vocativ singular
plural