2 definiții pentru antablament (pl. -uri)

ANTABLAMÉNT s.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement].

ANTABLAMÉNT s. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement)

Intrare: antablament (pl. -uri)
antablament (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antablament antablamentul
plural antablamenturi antablamenturile
genitiv-dativ singular antablament antablamentului
plural antablamenturi antablamenturilor
vocativ singular
plural