2 definiții pentru anglo-normand, -ă (limbă) anglo-normand anglo-normandă

ÁNGLO-NORMÁND, -Ă, anglo-normanzi, -de, adj. 1. Care reunește elemente engleze și normande. 2. Care aparține culturii franceze (normande) din Anglia după cucerirea normandă (1066). ♦ (Substantivat, f.) Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul sec. XIV.

În original lipsește forma de feminin sing. - LauraGellner

ANGLO-NORMÁND s. n. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii. (< fr. anglo-normand)

Intrare: anglo-normand, -ă (limbă)
anglo-normand (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
Surse flexiune: MDN '00
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anglo-normand anglo-normandul
plural
genitiv-dativ singular anglo-normand anglo-normandului
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anglo-normandă anglo-normanda
plural
genitiv-dativ singular anglo-normande anglo-normandei
plural
vocativ singular
plural

anglo-normand, -ă (limbă) anglo-normand anglo-normandă (numai) singular

  • 1. substantiv feminin Dialectul francez vechi vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii între 1066 și sfârșitul secolului XIV.
    surse: DEX '09
  • 2. substantiv neutru Dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii.
    surse: MDN '00

etimologie: